Acesta nu este un bloc

Acesta nu este un bloc. Acesta este un răsărit de soare, mascat de un bloc.

"Dimineţile mele" - aşa se numea ceea ce trăiam eu prin 2005 când eram însărcinată cu Roxana şi (poate şi din acest motiv) mă trezeam dimineaţa foarte devreme şi priveam răsăritul soarelui de la fereastra camerei care a devenit apoi camera copiilor. Pe-atunci veneam singură în această cameră şi mă delectam cu nişte culori, ireale poate pentru un oraş, de roşu şi albastru şi mov, peste nişte case rămase în picioare în spatele blocului în care tocmai mă mutasem de câteva luni, cu soţul meu. Era fosta lui cameră de copil.

Astăzi, de la acel geam se vede târziu că deja soarele e sus pe cer. Imaginea răsăritului este obturată de blocul din imagine care s-a ridicat între timp. Nu s-a ridicat dintr-o dată, ci cu mult zgomot şi mizerie. Dar azi le-am uitat. Azi doar vroiam să văd un răsărit de soare urban de la fereastră. Nu se mai poate.

Daaaar... Există şi un "dar" - trag nădejde că de la casa care ni se construieşte la marginea oraşului voi putea să am parte de asemenea răsărituri de soare peste parc, la geamul camerei mele.