Aşa că am zis, ia să "fur" eu ideea, şi să îmi scriu dilema în jurnalul de FamILIE.
Roxana nu vrea decât un singur lucru de la Moş Crăciun, pentru care, pentru că e scump, îşi înfrânează orice altă dorinţă: vrea un Wii. L-a şi găsit, a venit ieri cu el în braţe să mi-l arate, în timp ce eu mă uitam pe la combine frigorifice la Domo. Acela costa 499 lei. Din care are o parte (probabil jumătate, nu ştiu sigur), primiţi cu nu-mai-ştiu-ce ocazie, cu care vrea "să îl ajute pe Moşu". Sigur, sunt ai ei şi ai Ilincăi, împreună, dar Ilinca are încredere în alegerea surorii mai mari, ca să zic aşa...
Problema mea este: merită? În epoca în care nu mai putem ţine pasul cu tehnologia (apropos - mie mi s-a spus că sunt demodată rău cu sistemul meu de operare XP pe laptopul care uruie ca moara când îl deschid!), un Wii va deveni istorie înainte să-l scoatem din cutie!
Şi dacă îi aduce Moş Crăciun un Wii, înţeleg că îi trebuie şi jocuri pentru el, care costa cam 100 lei bucata. Şi accesorii gen "remote", palete şi alte chestii. Că este cel mai "gesture controlled" joc, se ştie. Când o să aibă timp să se joace cu el? căci nici de altele nu prea are timp... Acum abia dacă adună 2 ore puse cap la cap pe săptămână de desene, tabletă sau alte electronice. Nu că ar fi rău, apucăm să jucăm un Boardgame cel puţin, lucrăm la gherghef, dacă e frumos ieşim în parc...
Soţul zice să-mi imaginez că îşi doreşte ceva cu totul imposibil de adus, atunci ce aş face? Atunci sigur i-aş zice NU şi i-aş explica frumos că nu se poate. Dar când poţi să faci un efort (mare, dar îl faci), cum e?
Sau, tot pe lista pentru Moş Crăciun iniţial au fost Furby sau o Zână care zboară singură, preţurile fiind de circa 300 şi circa 200. La astea am găsit argumentul că am depăşit vârsta şi altele asemănătoare şi au înţeles.
Parcă văd că dacă îi aduce Moşu' Wii, se va juca puţin cu el şi apoi va zăcea încă o cutie inutilă prin casă. (şi mi-e ciudă că aş putea face altceva mai util cu banii ăia, care nu ne dau afară din casă) Dacă nu îi aduce, o să mă simt vinovată că nu i-am îndeplinit dorinţa. Dacă o conving să-şi dorească altceva, nu va ajunge frustrată?
Din aceste dileme nu putem ieşi. Help, help, heeeelp!
Voi cum faceţi cu copii de 8 ani (şi 6 cea mică)? Ce le aduce Moş Crăciun? Cum trec ei peste frustrarea de a fi cerut ceva şi a primi altceva?
Buna, Anca. Mi-ai atins exact coarda sensibila. Aceeasi dilema o avem si noi, legata tot de WII. Noi am avut unul la un moment dat, acum vreo trei ani, l-am luat pentru noi, ne-am jucat cateva luni dupa care l-am vandut pentru ca se umplea de praf. Acum ma tenteaza ideea de a lua altul, sau un playstation, dar inca suntem nehotarati, pentru exact aceleasi motive ca si tine. Irina mi-a cerut aparat foto pentru ca asta a primit Bianca anul trecut. Probabil va primi o scrisoare de la Mosu in care ii va scrie ca mai trebuie sa mai creasca putin. Bine ca mi-a mai lasat o optiune, o trusa medicala (nu ca nu ar fi avut vreo trei pana acum). Precum vezi avem o misiune tare grea.
ReplyDeleteUn argument în favoarea lui Wii este că presupune ceva mişcare, nu stai cu o tabletă (sau altceva) în mână şi ochii într-un monitor, ci tre' să ţopăi într-un fel sau altul... Ceea ce pentru Roxi chiar se potriveşte, căci ea nici acum nu merge normal, ci doar sare, ţopăie şi aleargă.
ReplyDeleteDaca ai priteni cu Wii poti sa il ceri imprumut o saptamana sa vezi daca intr-adevar ii place. Alternativa la Wii e Xbox +Kenect. Nu necesita alte tooluri si e fun pentru toata familia si sincer mi se pare mai usor de folositpentru copii. Noi le avem pe amandoua, Kinect e cel mai folosit.
ReplyDeleteO alta idee e sa iei Wii second hand.