Amintiri din anii ăia: copii la coadă

Anii de dinainte de 1989 au fost grei pentru toţi, cu lipsuri de toate felurile - alimente, electricitate, jucării, rechizite.. etc. Dar parcă pentru unii dintre noi, a fost mai greu decât pentru alţii. În cazul meu, se adăuga situaţia specială grea din familie. Noroc că o am pe mama mea cea puternică, care pe-atunci s-ar fi luat la trântă şi cu munţii pentru copiii ei!

Într-o zi normală din timpul săptămânii, venind de la şcoală am găsit la alimentara de peste drum de şcoală... mălai. Sau salam. Sau unt. Sincer, nu-mi amintesc ce aliment, care lipsea de obicei din galantare, se vindea chiar în acea zi. Am stat împreună cu sor-mea la coada formată imediat, ne-a venit rândul, dar vânzătoarea a refuzat să ne vândă marfa, pe motiv că suntem minore. Am plecat spre casă - la maxim 10 minute pe jos de acolo şi i-am povestit mamei tărăşenia. Îmi amintesc ca ieri cum a scos ea mâinile pline de spumă din maşina de spălat rufe Albalux 9, le-a şters de fusta de pe ea, şi-a pus nişte sandale în picioare, ne-a apucat de câte o mână pe mine şi pe sora mea mai mică şi ne-a dus aproape pe sus până la magazin. Noi ne cam speriasem, credeam că am făcut noi ceva rău, nu înţelegeam cu ce greşisem. Ea tot bombănea ceva, dar nu pricepeam defel ce s-a întâmplat.

Ajunse la magazin, s-a proţăpit în faţa vânzătoarei şi a pus-o să-i repete de ce nu a putut să ne vândă alimente.
- Pentru că sunt minore, nu dăm salam la minore!
- Atunci luaţi-le dvs. Hai, luaţi-le, făcea mama, şi ne împingea spre vânzătoare. Luaţi-le şi creşteţi-le dvs. până la majorat.
Noi aproape că începusem să plângem, ne speriasem rău:
- Mamaaaa, dar nu vrem să mergem cu tovarăşa vânzătoare! Mamaaaa... nu ne da!
- Lasă, mamă, că eu n-am cu ce să vă cresc, că n-am timp să stau şi la coadă, după ce vin de la serviciu şi spăl şi vă fac mâncare... Să vă crească tovarăşa vânzătoare până la majorat!

Şi uite aşa, din ziua aceea, puteam să stăm la coadă absolut la orice "băgau", că nu s-a mai luat nicio tovarăşă vânzătoare de noi!