- Mami, mai avem puţin şi plecăm în Dealtă (denumirea Deltei, pe limba roxănească) şi atunci o să scap de Crisu! - zice Roxana, legat de vărul ei mai mic.
Am tot stat şi m-am gândit, la adăpostul spoielii de literatura tip Editura Trei: ce-i cu ea? De ce i s-a pus pata pe vărul ei, altfel tovarăş de joacă destul de nelipsit din jocurile ei la ţară?
Am găsit vreo 2 explicaţii:
1. Cris (care va face 4 ani peste mai puţin de o lună) nu e deloc un monument de "complianţă", nu se supune niciunei reguli, niciunei observaţii, are cele mai năstruşnice idei de petrecere a timpului - ca să numesc eufemistic săritul de pe garduri, aruncatul pietrelor în geamuri, defectarea (voluntară?) unor obiecte casnice, sau muşcatul jucăriilor până se strică sau nu mai pot fi folosite în scopul în care au fost create. Fireşte că este mereu apostrofat şi, în funcţie de nivelul de enervare produsă de fapta lui adulţilor din preajmă, este certat pe un ton mai jos sau mai ridicat, culminând, mai rar, dar există, cu câte o palmă la fund.
De cealaltă parte, Roxanei cred că i s-a urcat la cap că ea e cea mai mare fetiţă din "curtea cu copii", cea mai prinţesă, cea mai ... cea. Aşadar, se solidarizează cu cel care îi face observaţii lui Crisu şi se dezice de el.
2. Tot Roxi este totuşi om, şi chiar unul destul de nevorbăreţ. Când i se face o nedreptate, ridică palma şi loveşte. Bine, recunosc în numele Roxanei, uneori palma se strânge în pumn. Logic, dacă Cris este cel care îi ştirbeşte din autoritate în regulile jocului, el este cel lovit. Şi este, fireşte, la rândul ei apostrofată de adulţi: personal, nu admit violenţa, nu recunosc şi n-am să recunosc niciodată, sub niciun motiv, că violenţa poate fi rezolvarea vreunei probleme.
Aşadar, cum să nu se bucure ea la gândul că nu va merge şi vărul ei în Deltă cu ea?
Sau, ieczistă altă explicaţie?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
-
În vacanţa de după vacanţă am fost la munte. La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă c... -
Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu c...
A fost odată un grup de broscuțe…… care vroiau să se ia la întrecere. Țelul lor era să ajungă în vârful unui turn foarte înalt.Se adunaseră deja mulți spectatori pentru a urmări cursa și a le încuraja pe broscuțe.Cursa urma să înceapă…
ReplyDeleteTotuși…Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscuțe va reuși să ajungă în vârful turnului.Se auzeau numai exclamații de genul:„Oh, ce obositor!!!Nu vor reuși niciodată să ajungă sus!“sau:„Nici nu au cum să reușeasca, turnul este mult prea înalt!“
Broscuțele începură se abandoneze …Cu excepția uneia singure, care se cățara vioaie mai departe…Spectatorii continuau să strige:
„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajunga sus!“Tot mai multe broscuțe se resemnau și abandonau… …Doar una singură se cățara consecvent mai departe…Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!În final renunțaseră toate, cu excepția acelei broscuțe, care cu o imensă ambiție și rezistență reuși să ajungă singură în vârful turnului! Dupa aceea, toate celelalte broscuțe și toți spectatorii au vrut să afle cum a reusit broscuța să ajungă totuși în vârf, după ce toate celelalte se vazuseră nevoite să abandoneze cursa! Unul din spectatori se duse la broscuță s-o întrebe cum de a reușit să faca un efort atât de mare și să ajungă în virful turnului. Așa se află că… Broscuța învingătoare era SURDĂ !!!
Satul Pestera - o destinatie de vis!
ReplyDeleteDaca vreti sa vedeti cu adevarat ceva spectaculos,vizitati satul Pestera. Satul Pestera se afla la cca 7km de Castelul Bran,in plina Rezervatia Piatra Craiului. Pestera este satul vecin cu Magura.Satul Pestera este strajuit pe de o parte de...masivul muntos Piatra Craiului, iar pe de alta parte de Bucegi.Nu va indemn sa mergeti la o anumita pensiune din Pestera,va indemn doar sa vizitati Pestera, ca sa va simtiti cu adevarat la munte...realmente are unpeisaj pe care niciin Elvetia nu-lvedeti! Satul Pestera este o mica Austrie sau Elvetie. Am vizitat si pestera liliecilor din acest sat. Putini stiu insa legenda de care seleaga aceasta asezare. Pe la 1700 insusi Tarul Petru al Rusiei a venit la Pestera sa cumpere niste pamanturi insotit de catre frumoasa printesa Ludmila Berejnova, cu care Tarul avea o relatie amoroasa discreta. Au poposit si la Castelul Bran unde ar fi negociat cu un conte transilvanean cumpararea mai multor pamanturi din Pestera. Contele si Tarul aveau relatii de prietenie foarte stranse si datorita telului lor comun in lupta cu turcii. Insa in ciudaprieteniei lor acestia nu s-au inteles asupra pretului pamanturilor. Orbit de frumusetea meleagurilor cat si de dorinta Printesei Ludmila de a aveaun mic castel la Pestera,Tarul a facut cale intoarsa in Rusia cu intentia de a mai lua niste galbeni si a se inapoia cu acestia pentru acumpara pamanturile si a incepe inaltarea viitorului sau castel. Pe printesa Ludmila insa a lasat-o in grija Contelui pentru a nu atrage suspiciuni legate de relatia lor tainica la portile Imperiului rus.Ramasa doar cu Contele,intre acesta si Ludmila s-a legat o relatie amoroasa. Constientizand ca este o relatie imposibila, in lungile lor plimbari ecvestre, Contelui i-a incoltit ideea sa o omoare pe Printesa Ludmila. Acest lucru s-a intamplat chiar la poalele Pietrei Craiului, in satul turistic Pestera.