Compunere despre compuneri

Pentru toţi anonimii care caută compuneri de-a gata - căci am observat din Statisticile blogului că multe vizite pe blog vin din căutările după "compuneri", care să conţină în titlu chiar cuvântul "compunere":
Acesta este un jurnal de familie, cu poveşti din familie. Oricât m-aş bucura că apar în căutări pe Google, intenţia mea nu a fost SEO, nu doream să apar la capitolul "compuneri pe d-a moca", NU, nu sunteţi în targetul meu. Dacă nu vreţi să citiţi, închideţi pagina aceasta de Internet. Acest blog NU vi se adresează.

Postul acesta (de mai sus) a pornit dintr-un comentariu. Pe care probabil că nu-l vor citi cei care au comentat deja că nu le plac compunerile mele, pentru simplul motiv că nu vor mai reveni pe-aici. Nici nu-i aştept!
Sau vor reveni când blogul meu le va apărea din nou în căutările lor după alte compuneri pe gratis.

Pe vremea când mă apucam să scriu o compunere pe o temă dată şi mă mai opream când se întuneca, iar profu de română corecta mereu compunerea mea ultima, ca să se delecteze pe principiul "save the best for last", pe vremea când scriam 2-3 pagini de comentariu literar pe marginea unui vers din Vergiliu, Shakespeare sau "banalul" Eminescu, iar colegii ziceau că e "vrăjeală", pe vremea aceea nu aveam Internet. Şi mai bine era! Măcar îţi puneai capul la contribuţie.
Acum, în afară de viteza de a da "Search" şi abilităţile de "copy-paste", copiii mai ştiu să compună câteva rânduri? Că nici comentariile la compunerile mele care nu le plac nu-s scrise corect româneşte!
(şi nu scriu de frustrare, credeţi-mă că mă lasă rece lipsa de apreciere din partea unor agramaţi!)

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone