Gastronomie deltaico-muntenească: Scordolea de pui

 Inspirată de gastronomia deltaică recomandată de Simina, cu gândul la zilele toride ale verii la Sfântu Gheorghe şi cu papilele gustative fremătânde după bucătăria de la tanti Axenia, am inventat o combinaţie de mâncare cu specific "deltesc" cu una muntenească. De fapt, ca să fiu întru totul corectă, ambele feluri sunt turceşti, atât musacaua, cât şi scordeleaua. Doar că am făcut scordeleaua cu piure, dar cu carne tocată de pui. Dacă ştiţi reţetele la ambele, vă scutesc de detalii. Dacă nu, atunci parcurgeţi reţeta mea mai jos.

Dintr-un kg de cartofi am făcut un piure doar puţin sărat, nu prea moale şi pufos, am lăsat cartofii mai măricei.

Separat, în timp ce fierbeau cartofii, am pregătit carnea astfel: într-o cratiţă am călit 2 minute, în 3-4 linguri de ulei, vreo 3 cepe tocate mărunt. Apoi am adăugat carnea - am folosit acum jumătate de kilogram de carne tocată de piept şi pulpe de pui. Apoi am pus, după gust, sare, piper, ardei tocat şi am prăjit înnăbuşit, să scadă apa pe care o lasă carnea. După ce s-a răcit am adăugat cam 1/4 litru suc de roşii, 2 ouă crude, 200 ml smântână, 1 lingură de făină, pătrunjel tocat mărunt, mărar.

În vasul roman de lut ne-lăcuit - dar se poate folosit orice vas termorezistent - am aşezat în straturi 1/3 din piureul de cartofi, apoi 1/2 din carne, şi tot aşa până am terminat. Deasupra am uns cu 1 ou bătut în cratiţa în care am prăjit carnea. Am presărat cu pesmet - se poate folosi şi/sau caşcaval ras sau parmezan.

Se dă la cuptor la foc mediu cam jumătate de oră. E un deliciu!
Acuma, oenologic vorbind, cred că un vinişor alb, puţin dulce, puţin sec merge de minune după dânsa, după scordeleaua de pui. Doar la porţiile părinţilor, fireşte, la copii merge doar un pahar de apă!

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone