Io cu cine ... hâc, bolesc?

Deci, carevasăzică, cum ne dixtrăm noi de caniculă: 

Add caption

copil mezin la ţară cu bunic-sa şi doi verişori, vreme de două săptămâni. Imediat după week-endul dintre cele două săptămâni, telefoane de la bunic-sa că face copilu' febră mare. Mare-mare, da' ţinută sub control parţial cu antitermice, parţial prin telefon îi menţin moralul bunică-sii. Că după două zile de febră, copilu' nu mai mânca nimic, mai şi vărsa ce brumă mânca, şi taman când eram cu un picior pe ambreiaj să mă duc s-o iau ca s-o las mai moale pe mama, nu de alta, dar să-şi mai revină din sentimentul de vinovăţie că de la o picătură de îngheţată i s-ar fi tras copilului răul, deci tocmai atunci mă sună din nou: copilu e mai bine, îşi revine, vrea mâncare, vrea apă, nu mai face febră... DECÂT că a pornit unul din verişori pe acelaşi drum. N-apucă mama să usuce cerneala de pe fişa de observaţie a pacientului, că începe şi al treilea dintre copii să-şi dea în petec, adică în febră. Ăsta din urmă, mai mare, spune clar şi ce îl doare: capul. Io, mare pricepută (aiurea!) pun diagnosticul: insolaţie!

foto

Da' las' că nici eu acasă nu prea mă plictiseam... Trei copii cu febră sunt nimic pe lângă soţ cu febră, trust me! (Şi nu scriu mai mult despre asta, fac un LE mai încolo, după ce citeşte şi soţul hahaha!)

Ei, şi uite că plecăm, copil care a terminat şcoala de vară de engleză, trist că s-a terminat, cu soţ bolnav, febril, apatic, irascibil, pe alocuri de-a dreptul nervos, pe scaunul pasagerului, şi eu la volan. Şi dăm la ţară de o bunică energică cu trei copii, din care fii-mea cea mică deja restabilită, gătea nişte prăjiturele din nisip, dar ceilalţi doi nepoţi se lăţeau pe câte un pat pliant scos la umbra serii. L-am lăbărţat şi pe soţ pe un astfel de şezlong şi am purces la descărcat rezervele de antitermice din portbagaj. 

Că uitai să vă zic - în sat nu există dispensar, doctor, asistentă, şi nici măcar o farmacie. În epoca în care în jurul blocului meu pe o rază de cinci minute de mers pe jos sunt cel puţin 10 farmacii, la noi în sat nu e niciuna. Nu ştiu antreprenorii să miroasă afacerile, eu aşa cred! ;)

foto

În week-end s-a ameliorat starea doar a unuia dintre nepoţi, cel mare, dar am redus sejurul pentru a veni cu soţul la medic, căci îi era tot mai rău, febra nu ceda, tusea tot mai tare tuşea (n-am găsit altă rimă). Aşa că de luni dimineaţă el e pe antibiotic, cu diagnostic de traheo-bronşito-nuştiuce, dar nu trecea de la sine, de continua să facă febră mare şi după 4 zile!

Şi nepotul mezin este pe antibiotic de duminică chiar, la dispoziţia medicului pediatru de gardă de la spitalul din Târgovişte, unde a ajuns până la urmă cu salvarea.

Da' nu prea cred că s-a terminat, că azi-dimineaţă fii-mea cealaltă a început să facă febră. Acum câteva minute mi-a zis că "mami, mă doare creierul!" Plastică descriere... 

Io? Well... nici eu nu prea mă văd bine. Îmi simt capul ca o baniţă cu grâu!