Ciorbiţă de văcuţă


Diminutivele nu prea îşi au locul atunci când găteşti o ditamai oala de 5 kg de ciorbă de vită. Dar aşa i-a rămas numele de pe când am gătit prima oară felul acesta pentru copiii mei, la vremea diminutivelor.
În paranteză fie spus - da, ştiu că nu e corect să te prosteşti atunci când vorbeşti cu un copil, să îl consideri handicapat sau să crezi că n-ar putea pricepe ce spui decât dacă "miceşti", dacă "micşorezi", dacă "minimizezi" toate lucrurile. Dar nah, nimeni nu se naşte învăţat, oameni suntem şi greşim cu toţii sau învăţăm mai târziu.

Cu explicaţii sau nu, cert este că ciorbei de vită la noi în casă i se spune ciorbiţă de văcuţă. Iar după spusele Roxanei, nu mai demult decât azi la masa de prânz:
- Mami, eşti cel mai bun bucătar de ciorbă din lume!!

Cu toate complexele mele legate de gătit - şi credeţi-mă, oarecum pe bună dreptate, nu aţi cunoscut un bucătar mai catastrofă, o gospodină mai anti-talent, nu cred că aţi vrea
să gustaţi din 99% din mâncărurile făcute de mine! Cu toate astea, zic, pot să mă laud că ciorbele îmi ies senzaţionale! Adică ce zic eu? Cele mai bune!

Cea de azi s-a compus din:
- piept de viţel aproape 1 kg - cu os, care a făcut zeama şi mai gustoasă, iar carnea am avut noroc să nu îmi ia chiar toată ziua ca să fiarbă la un nivel masticabil, ba dimpotrivă, în vreo oră de fiert cu sare era numai bună. Zeama am spumuit-o mereu.
- separat, am curăţat şi tocat mărunt zarzavatul. Am oroare de răzătoare şi "per se", mi-e frică să nu-mi dau şi degetele pe ea, dar şi pentru produsul final, care arată ca o pastă, nu ca un zarzavat pe care ai vrea să-l simţi prin farfurie, să-l mesteci. Zarzavatul este după cum ai în casă, eu am avut azi de toate "ecologice", din grădina de la ţară: ceapă, morcov, albitură, ţelină, ardei şi roşu pentru cromatică, şi verde. Am călit un pic zarzavatul, doar cât să se îmoaie, am pus apă şi sare şi am lăsat să fiarbă bine.
- după ce a fiert zarzavatul, am pus peste el carnea, oasele şi zeama în care au fiert
- am mai adăugat 2-3 cartofi tăiaţi cubuleţe. Uneori mai pun o mână de boabe de mazăre şi alta de păstăi de fasole verde. Apoi am pus cubuleţe de roşii şi borş (cumpărat de la tanti Maria din piaţa Obor). La sfârşit, pentru culoare şi un pic mai mult gust acru, am pus câteva linguri de roşii conservate de mama la borcan pentru iarnă.
- într-o farfurie puţin adâncă am spart 2 ouă şi am amestecat cu vreo 2 linguri de făină, făcând un fel de tăiţei de casă dar aşaaa, oarecum opriţi din evoluţie (adică nu am eu răbdare să îi întind pe un fund de lemn, să îi tai, să îi usuc... sau ce mai presupune produsul acesta) şi am turnat uşor, ca să nu facă cocoloaşe, compoziţia aceasta în ciorba aproape gata. Am lăsat să fiarbă făina, am pus leuştean şi frunze de ţelină tocate (din congelator).
Am servit-o la masă cu smântână şi (doar pentru adulţi) ardei iute.
(foto: ciorbă de văcuţă la OalaCuBunătăţi.ro)

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone