Startul: 14 iunie 2009
Ne-am trezit la 4 dimineaţa, am pus şi copiii adormiţi încă în maşina în care dusesem deja bagajele şi am pornit-o la lungul drum spre vacanţa în Grecia. Aveam multe stresuri: cum se vor comporta fetele pe drum – Via Michellin ne dăduse 13 ore. Să nu ne îmbolnavim pe-acolo – am luat o valiză de medicamente de tot felul, de diaree, de constipaţie, de febră, de alergii, de ciupituri, de urticarii, de tuse, de julituri... Plus antibioticul pe care mi-l dăduse mie doctoriţa ginecolog, însoţit de medicamentul care să mă ferească de efectele antibioticului, plus calciu tot de la ea.
Roxana făcuse febră 39,5 sâmbătă, şi avea gâtul roşu-roşu. Ilinca trăgea după ea nişte muci care parcă nu-i mai treceau. M-am gândit şi răs-gândit: să mergem? Să mai stăm o zi ca să vedem cum evoluează stările de sănătate ale fetelor? Dacă o să le fie mai rău? Unde găsesc eu acolo un medic şi cum mă înţeleg cu el? De unde iau medicamente, când totul se dă pe reţetă?
Însă la 4 dimineaţa, cu ochii lipiţi de somn, lucrurile nu păreau chiar aşa de rele şi am plecat.
Ilinca a continuat somnul în maşină, aşa cum ne aşteptam. Roxana n-a mai vrut să adoarmă atunci, ci abia după vreo trei ore.
Am ajuns la Giurgiu, am trecut podul peste Dunăre când răsărea soarele fix peste Dunăre, împrumutându-i pasteluri de culori din nuanţe roşietice.
Despre una, despre alta, ce mai facem, ce mai citim, sau ce gânduri mai gândim.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Stop joc
După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici.
-
În vacanţa de după vacanţă am fost la munte. La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă c...
-
Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu c...
No comments:
Post a Comment