Cum am ajuns, am tras „la scoţi” – id est, restaurantul cu specific irlandez Sir William, ţinut de un kurd în Budapesta şi la care serveşte la masă o româncă din Ardeal. Şi unde mâncam eu pe vremuri cel mai bun gulaş din Budapesta. Ei bine, cu amintirea aceea voi rămâne, căci între timp cred că au schimbat bucătarul, sau reţeta, sau ingredientele, căci nu am mai recunoscut gustul.
A, şi nu mai au nici Pilsener Urquell! Iar la Paris Texas şi Pink Cadillac au scumpit şi au rărit tot, inclusiv pizza mea preferată cu usturoi şi porumb, berea de grâu „Buza Sor”.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
-
În vacanţa de după vacanţă am fost la munte. La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă c... -
Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu c...
No comments:
Post a Comment