Instituţia căsătoriei e perimată, o arată numărul în scădere al celor care îşi iau viaţa în piept în doi. Este depăşită, o arată numărul crescând al divorţurilor.
În plus, cred că este şi înşelătoare. La primărie te întreabă: cutărica, îl iei în căsătorie pe cutărică? Dar aţi auzit voi, fetelor, cumva să zică: îl iei în căsătorie ca să-i faci mâncare, să-i speli hainele, să-i calci cămăşile, să-i cureţi bârlogul, să-i ţii berea rece, televizorul pe programul cu meciul, facturile casei plătite, actele în ordine, să mergi la serviciu şi să-i creşti copiii cu devotament, dăruire şi calm? Că eu, una, n-am auzit. Pesemne se grăbea ofiţereasa de stare civilă şi a sărit peste pasajul ăsta.
Aşa că aş vrea vă rog să-mi aranjaţi să mai trec o dată prin asta, dar pe corecte, ca să ştiu dinainte la ce mă înham.
Sau - mai realizabil, cred - poate cunoaşteţi vreo menajeră să-mi daţi şi mie, ca să-i citesc eu drepturile astea: să facă curat, să spele şi să calce în locul meu. Pentru ca mie să-mi ajungă mai mult timpul şi nervii pentru soţul şi copiii mei. La partea asta nu renunţ.
Mulţumesc.
Despre una, despre alta, ce mai facem, ce mai citim, sau ce gânduri mai gândim.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Stop joc
După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici.
-
În vacanţa de după vacanţă am fost la munte. La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă c...
-
Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu c...
No comments:
Post a Comment