Mi-e dor de grădiniţă!

Am trăit s-o aud şi p-asta: după o zi plină de tot felul de şicane provocate, fireşte, în mare parte de statul în casă atâtea zile, de nemişcare, nealergare, negimnastică, nevorbit cu colegii, neaer curat, Roxi mi-a declarat mai pe seară că îi e dor de grădiniţă!
Şi m-am înmuiat. Le-am îmbrăcat pe amândouă şi am ieşit la o mică plimbare, să vedem că încă se află acolo clădirea grădiniţei chiar şi după aproape o săptămână de absenţă.

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone