Varicela, jurnal de bord - episodul 1

Ziua întâi - Miercuri, 24 martie 2010

Acţiune!

Obiectivul surprinde un copil plecând la grădiniţă de dimineaţă, încă o zi la grădi fără prietena A., care "e absentă pentru că a făcut varicelă". Da, e epidemie în grădiniţă, am aflat într-un târziu, când condicele de prezenţă înregistrau tot mai puţini copii.
Copil plecând de la grădi după-amiază cu mătuşa şi verişorul la el la karate. Copil venind seara acasă, aşezat la masă, la nelipsita porţie de "lapte cu ţereale" (copil peltic în dotare, se ştie). Alături, mamă povestind despre una alta cu soţul (doar cina e mai mult un moment de socializare în familie), îi cad ochii pe o bubiţă pe pleoapa copilului. Mama continuă să mănânce dar îi cam stă mâncarea în gât când ochii îi descoperă încă o bubiţă pe gât, alta pe mână... De care mână mama paranoică apucă copilul încă nemâncat şi-l târâie la baie, la lumină, unde-l cercetează la piele. Şi mai descoperă... câteva "aluniţe".

O vedem apoi pe mamă înşfăcând telefonul mobil şi chemând-o pe prietena rezident pediatru să confirme presupunerile ei, de mamă atentă, deh! Medicul pediatrul în devenire caută şi alte semne (de pojar, de exemplu), să nu cumva să lase neinterpretat corect simptomatologia, dar la vederea uneia dintre bube, care deja aduna lichid, confirmă: epidemia din grădiniţă a mai luat o victimă. Copilul are varicelă.



Copilul se bucură de venirea medicului şi-i arată mândră bubiţele. Dar mai mult decât atât, medicul devine brusc cea mai bună prietenă a ei în momentul când instituie carantină: stat în casă înseamnă că nu mai merge la grădi, stă cu sora mai mică, se joacă şi dansează, dar mai ales înseamnă desene animate. Sirene, tinkerbelle, cenuşărese şi dalmaţieni, iupii, sunteţi aşteptaţi!

Şi, eventual, mai înseamnă că sora mai mică va face şi ea varicela, dar asta nu-l preocupă pe copil, poate doar pe mamă. Care se gândeşte cum să vadă doar partea bună a lucrurilor, aşa că decide: foarte bine! Mai bine acum decât altădată. Măcar scăpăm, o bifăm, devenim imuni şi putem să pufnim pe nas atoateştiutori, când vom vedea o mamă îngrijorată de varicela copilului sau, vai!, de posibiltiatea de a o contacta cumva de la altul. Noi vom fi ştiut deja că grijile nu-şi au locul, că bolile copilăriei îşi merită numele, că, da, e şi asta o metodă de maturizare a părinţilor: datul cu mixtură pe bube se găseşte în "job description"-ul de părinte.

Se instituie tratament: antitermice pentru febră mai mare (nu e cazul, e o varicelă atipică, nu şi-a anunţat venirea prin febră, cum scrie la carte). Dar să nu dăm antitermice la febră mică şi în timpul zilei, pentru că acest răspuns al organismului la infectarea cu virusul varicelei are "darul" să lupte cu el, să-l bage-n turnir şi să-l facă knock-out! În plus, lichide, sucuri, ceaiuri, regim alimentar lactat, bazat pe cât mai puţine (chiar spre zero) alimente care să solicite ficatul, care şi el în perioada asta e ocupat cu înlăturarea efectelor nicive ale virusului din organism. Şi local mixtură mentolată care să ajute la uscarea şi vindecarea bubelor şi, să sperăm, la uşurarea senzaţiei de mâncărime. Pentru aceasta avem şi varianta homeopată Rhus Toxicodendron (mama de copil are mare încredere în homeopatie şi pe bună dreptate, căci şi-a arătat eficienţa în multe cazuri până acum).

Dar deocamdată a venit noaptea, la culcare, copii! Noapte bună!

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone