Tout est langage


Sunt fan Francoise Dolto, cred că se ştie deja.

Ieri am mai făcut un test pe copiii mei. Test inspirat de încă o pagină de lectură din nesecatul izvor de înţelepciune privind psihologia copiilor, de la psiholoaga franţuzoaică citire.

Să vă povestesc: se ia un copil de la grădiniţă. Copilul cere ... ceva, orice, la momentul acela indiferent ce cere, e imposibil de obţinut sau nu vreţi să-i daţi aşa ceva, e rău, imoral, dăunează dinţilor sau stomacului. Cum ar fi, o bomboană, sau o prăjiturică, sau o banană când e constipat, sau un porumb când abia i-a trecut enterocolita, sau încă o jucărie de care mai are 100 la fel, sau... whatever, aţi prins ideea.

Şi începeţi un dialog cu copilul - redau acum din memorie dialogul meu cu Roxana ieri, când am ieşit pe poarta grădiniţei şi mi-a cerut un Kinder Pingui.

- De care să fie, cu cremă roşie sau verde?
- Roşie.
- Păi ştii, cel cu cremă roşie e de căpşuni, cel cu cremă verde e de mere.
- Da, de căpşuni. Mie îmi plac căpşunile.
- Dar tu ştii unde cresc căpşunile?
- Da, am văzut la bunica la ţară, în grădină.
- Şi vrei să mergem şi anul ăsta împreună să culegem şi să mâncăm căpşuni de la bunica?
- Da, dar în vacanţă.
- Sigur, în vacanţă.
- Mami, mai e până la vacanţă?
- Păi mai e ceva, stai să mă gândesc: vreo 3 săptămâni până la vacanţa de Paşte şi vreo 3 luni până la cea de vară.

şi aşa mai departe, de a uitat copilu' de tot de Kinder Pingui! Am ajuns acasă, a dat de Ilinca, a început joaca şi gata!

Ideea e, ne spune madam Dolto, că acest copil era "nevorbit" (cum zice prietena mea C.), adică avea nevoie de conversaţie, de discutat cu mama, de pus în limbaj o nevoie. Mama putea să-i dea Kinder Pingui - dar făcea rău, căci dorinţa şi nevoia copilului nu ar fi fost satisfăcută. Dacă a stat de vorbă cu copilul o jumătate de oră, el este mult mai fericit!

Comments

  1. Anca, Fracoise n-o cunoaste pe Maria mea ... :DDD. Si dupa trei ore de conversatii isi va aduce aminte ca ea a cerut ceva si eu nu i-am dat. La Maria functioneaza mai bine "nu, pentru ca", de aburit ... nici o sansa! :)

    ReplyDelete
  2. Pentru cei la care nu ţine versiunea scurtă, simplă, există şi altă variantă: se explică "nu, pentru că..." şi apoi legat de asta, se disecă subiectul: dar de ce crezi tu că vrei tocmai acest lucru? îţi place această păpuşă pentru că are părul blond? ştii, cred că i-ar sta mai bine brunetă, cum eşti şi tu, sau maşina asta îţi place pentru că are roţile verzi, poate era mai frumoasă cu roţi albastre, hai să vedem câte maşini cu roţi verzi vedem pe stradă etc. etc. Deci, divagare muuultă, pe foaaaarte departe.

    Şi da, sunt convinsă că sunt totuşi copiii la care totuşi nu ţine, la care Dolto nu ajunge, nu au auzit ei de ea! :))

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone