Testul de limba maghiară l-am trecut cu brio. În sensul că odată ajunşi în Capitală, mă întrebam ce tot spun oamenii ăştia, de ce nu vorbesc în ungureşte? Mi se părea atât de firesc să aud ungureşte în jurul meu! Nu că aş fi auzit-o de la prea mulţi, căci Harghita Furdo are o populaţie destul de scumpă la vedere.
Harghita Furdo mai are o pârtie de schi care nu e deloc aglomerată. Ilinca a pus prima oară în viaţa ei, la 3 ani şi 5 luni, schiuri în picioare. Şi cam la atât se reduce performanţa proprie. A mers pe schiuri de la cabana de închirieri până la "pârtia mică de copii" - care era doar un deluşor în spatele pârtiei mari. Pentru Roxana era deja a doua oară acum, la 5 ani şi 4 luni.
Începând de anul acesta, Harghita Furdo are şi un proaspăt patinoar. Dar atât de proaspăt, că eu am dezlegat, manu propria, eticheta de pe patinele de închiriat, măsura mea. Roxi a încercat patinele, cu aceeaşi reacţie de teamă ca şi anul trecut la patinoarul din Bucureşti. În plus, mai are şi un semn în barbă de la căzătura fix cu barba pe gheata de la patina mea.
În Harghita Furdo relieful deluros a creat o serie de derdeluşuri naturale, o plăcere pentru prichinderii noştri mari şi mici, care astfel şi-au exersat capacităţile de orientare, de viteză, de... rezistenţă la durere, atunci când au luat câte un gard în braţe. A se înţelege că Ilinca nu s-a lăsat mai prejos, s-a ţinut ca mânza după ceilalţi, dar a luat şi căzături care au lăsat semne.
Am înţeles cât se poate de clar că vacanţa s-a terminat doar când am auzit, luni dimineaţa, câinele comunitar care ne latră la fereastra din spatele blocului, făcând duet cu tramvaiul care ne trece prin faţa blocului. Până atunci mai trăiam încă în liniştea brazilor încărcaţi cu cea mai albă zăpadă...
(apropos - lecturile mele de vacanţă au fost în ton: "Cum simte domnişoara Smilla zăpada", de Peter Hoeg, danez de origine, scriitor prin excelenţă, cu o scriitură densă, foarte descriptivă, care de altfel m-a împiedicat să termin deja cartea, aşa că despre ea în alt episod)
Despre una, despre alta, ce mai facem, ce mai citim, sau ce gânduri mai gândim.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Stop joc
După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici.
-
În vacanţa de după vacanţă am fost la munte. La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă c...
-
Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu c...
No comments:
Post a Comment