În plus, cu acea primă ocazie de premiu, am primit cadou un ceas de mână. Era ceva important la acea vreme să ai propriul tău ceas, la 7 ani şi ceva! Eveniment pe care l-am apreciat ca atare! Tataia m-a dus la Bucur Obor, raionul de pe dreapta, care întâmplător a supravieţuit, şi azi tot gablonţuri şi ceasuri vinde.
Foto |
Nu, nu, nu a luat premiul I, nici măcar nu a terminat clasa I, pentru că abia acum începe. Dar ştiţi vorba aia, capra sare masa, iada sare casa.
Aşa că, la cererea copilului şi ca să-i răsplătesc eforturile recente de a fi învăţat orele, ceasul, am decis să i-l iau de acum.
Unde mai pui că, de fapt, îl va primi cadou de la bunica ei, noi doar trebuie să-l alegem pe cel preferat.
Ce, credeţi că ne-a plăcut vreun model? No way! Nici acolo, nici în restul magazinului, nici... nicăieri. Numai HaneMontane pe curea, numai rozuri ciclamene...
Păi, nene, ceasul pe care l-am primit eu acum atâţia ani era şi mecanic, şi rusesc, şi îl mai am şi acum, încă în stare de funcţionare! Nu-l mai folosesc pentru că mi-e lene şi uit să-l întorc, dar el funcţionează.
Aşadar, unde găsim un ceas de copil decent, frumuşel? Nu cel mai scump posibil, pentru că mă aştept să-l piardă sau să-l uite pe undeva la până se obişnuieşte cu ideea :)
(Şi poate mai ajunge tăticul ei prin State să-i aducă unul din ăsta, cum vi se par astea?)
Am văzut şi pe site-uri româneşti modele drăguţe, însă mi-e cam lene să comand de pe net, aş vrea să fie aşa, l-am văzut, ne-a plăcut, l-am luat.
No comments:
Post a Comment