Lasă copilul să plângă la tine în braţe! - Aletha Solter la Bucureşti

- Alăpteaz-o la cerere!
- Fă-i program strict de alăptare, doar nu eşti la cheremul ei!
- N-ai destul lapte, dă-i completare de lapte praf!
- Laptele tău e slab, nu vezi ce apos este?!
- Nu există chestia asta că laptele de mamă e slab, e foarte bun!
- Dă-i apă!
- Dacă o alăptezi nu trebuie să-i dai apă!
- Las-o să mai şi plângă în pătuţ!
- Ia-o în braţe!
- Nu o lua în braţe că aşa o înveţi!
- Începe diversificarea la 4 luni! Ba la 5! Ba la 6!
- Ai grijă la gluten!
- Noi vă dădeam şi pâine înmuiată în zeamă de sarmale şi ce bine aţi crescut!
- Înfaş-o să nu se mai zbată!
- Dă-i suzetă!
- Nu-i da suzetă!

...Şi aş putea continua (aproape) la infinit, cred că fiecare dintre noi are amintiri de felul ăsta.

Într-o epocă de mai mică extindere a surselor de informare pe Internet şi lipsită de Facebook, la vremea dilemelor cu iz de hormoni post-natali şi de depresie post-partum şi când eram bombardată cu "sfaturi binevoitoare" de genul celor de mai sus, două femei mi-au influenţat profund percepţia asupra "parenting"-ului (şi nu mă refer aici la mamă şi soacră).

Cărţile lor, atunci când le-am descoperit sau mi-au fost recomandate, mi-au zdruncinat într-un sens pozitiv echilibrul şi-aşa fragil de proaspătă mămică.

Francoise Dolto - foto
Una dintre ele, Francoise Dolto, din păcate, a murit în 1988. Dar cărţile ei sunt încă valabile - trecând, fireşte, prin filtrul propriei judecăţi totul şi aplicând ce se potriveşte copilului sau copiilor tăi. Însă la ea am găsit eu cel mai bine răspunsuri la dilemele mele legate de rivalităţi între fraţi, de exemplu. La problema morţii explicată copiilor (vezi moartea bunicii paterne a copiilor mei). La problema despărţirii părinţilor (vezi situaţia nepoţilor mei şi a copiilor altor cupluri de prieteni de-ai noştri, care s-au despărţit). Şi multe altele.

Aletha Solter - foto
Cealaltă însă, Aletha Solter, va veni în România să susţină două scurte conferinţe în luna septembrie.
Cartea ei, "Bebeluşul meu înţelege tot", mi-a fost recomandată. Şi de cine? De un fost coleg de la o editură, deci şi bărbat, şi fără copii ai lui însuşi. Nu am presupus nicio clipă că ştie despre ce vorbeşte, dar am cumpărat totuşi cartea şi am citit-o.

Urmarea? Din acea clipă, copiii mei nu au mai fost forţaţi niciodată să se oprească din plâns doar ca să am linişte, doar ca să tacă şi să-şi înghită supărarea şi angoasa! Şi ştiu că le face bine şi acum, că au mai crescut (şi sper să facă asta şi mai încolo), să plângă la mine în braţe atunci când au o supărare, după care se liniştesc şi-mi povestesc despre ce e vorba. (Din păcate, nu am reuşit să îi fac şi pe ceilalţi cu care vin copiii în contact să nu le mai spună răstit "Nu mai plânge!", adică tatăl sau bunicii copiilor...) Sunt mai liniştite, mai relaxate, nu îşi ascund emoţiile şi nici nu le cer asta.

Cât despre despărţirea de fetele mele, pentru diverse scopuri - la magazin, la serviciu, la teatru etc. - chiar de când Roxi avea câteva zile, nu plecam nici până la pâine fără să-i spun că plec. Cei în grijă cărora o lăsam se mirau, "Ce-ţi baţi gura, oricum nu înţelege acum!". Dar eu consider că doar datorită acestui lucru, a încăpăţânării mele de a-i spune mereu că plec şi o las cu cutare sau cutare pentru atâta timp, nu am avut niciodată probleme de despărţire (în afară de grădiniţă, dar aceea a fost altceva, nu intru acum în detalii).

Poate dacă le-aş fi citit pe Aletha Solter şi Francoise Dolto chiar de la început, aş fi putut evita o serie de greşeli pe care inevitabil (simt că) le-am mai făcut cu copiii...

Abia aştept să o ascult pe Aletha Solter, poate şi să discutăm la conferinţe!
Tema primeia dintre conferinţe, "Disciplină fără pedepse şi fără recompense" - mă preocupă de ceva vreme, fără să simt că am ajuns la un răspuns satisfăcător, la o soluţie valabilă pentru copiii mei.
A doua zi, Aletha Solter va vorbi despre "Lacrimi, frici şi crize de furie" - o temă care pare să aibă mai mare aplicabilitate la copiii de vârste mai mici, însă cred că frici şi lacrimi au copiii la toate vârstele.

Mai multe informaţii despre conferinţe găsiţi pe site-ul special dedicat acestora: www.parinteconstient.ro.

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone