Maybe tomorrow

În Grecia fiind astă-vară în vacanţă, gazda noastră Pascalis, adică proprietarul uneia dintre cele 4-5 căsuţe de închiriat din sat, avea şi un magazin. Mai precis, unul dintre cele două magazine existente în sat. Pe lângă magazin treceam în fiecare zi, ba chiar de mai multe ori pe zi, spre şi dinspre plajă.
Spre deosebire de poliglotul de fii-su Tomas şi de drăguţa şi amabila soţie Victoria, spre deosebire de incredibil de amuzantul şi plăcutul lui cumnat proprietar de tavernă Apostolis, Pascalis era cam pisălog, cu engleza lui de baltă, un fel de "elen-gleză". Aproape de fiecare dată când ne vedea, ne zicea una dintre următoarele: "gud ţildrăn" (în traducere în limba engleză good children), sau "bai bred?" (buy bread), "iţ ţip" (it's ceap), "veri ţip" (very cheap). La care noi aproape mereu îi răspundeam: "Maybe tomorrow".

Ceea ce s-a transformat într-un (leit-)motiv de mare distracţie şi amuzament, pe de o parte, dar şi felul în care putem acum amâna (la nesfârşit) o treabă, pe de altă parte. Astfel că în ziua de azi, când sunt întrebată când voi face ceva la care nu prea ştiu termenul de oferit, răspund "Maybe tomorrow!"

Ei, tocmai la asta mă gândeam adineaori când, în faţa foii albe de hârtie a site-ului, mă pornisem eu să ajung la zi cu posturile restante şi am zărit în diagonala monitorului cât este ceasul. Mâine e zi de şcoală, ne trezim devreme, aşa că nu mai pot să întârzii de poveşti.

Casa vacanţei noastre în Grecia

Maybe tomorrow!