Bebe, ce mâncăm azi?

Aşa cum vă spuneam, continui odiseea diversificării, în versiunea noastră, articol scris la invitaţia Qbebe.ro.

După ce am vorbit despre condiţiile diversificării şi ordinea introducerii alimentelor, azi vă spun despre modificările în alimentaţie.

În plus, am observat (inclusiv la mine, la acea vreme) că o proaspătă mămică nu cunoaşte, nu are de unde, noţiuni elementare despre mâncarea bebeluşilor, şi aş vrea să explic câteva dintre cele mai simple, cele mai "basic" reţete.

Alimentaţia bebeluşului trebuie să se modifice, pentru a primi treptat toate principiile nutritive. Însă modificările se fac pas cu pas, doar câte o modificare o dată, doar câte un aliment nou introdus o dată, doar câte o linguriţă o dată.
Pe de altă parte - părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte tipul primei modificări: cu ce începem?
Motivele ca să alegi una sau alta dintre variante depind foarte mult şi de bebe, de eventuale probleme ale lui, şi ţin de flerul mămicii.

1. prima modificare - masa de la ora 17.00 (deci gustarea de după-amiază) - devine masă de "făinos cu lapte"

Cred că forumurile de mămici mai stau încă mărturie vie de tipuri de întrebări (stupide) puse de o mamă, adică eu. Pentru că la vremea aceea, când am primit indicaţia de "făinos cu lapte", recunosc sportiv că nu ştiam ce e acela. Cum adică, făinos? Îl prepar din făină? Aşa cum face mama ciulama?
Într-un târziu am aflat: este vorba de acele "prafuri" (sau "făini") care se comercializează la cutie sub denumirea de cereale, toţi producătorii de lapte praf produc şi vând şi cereale, cu sau fără gluten - Nestle, Milupa etc. N-am mai verificat de multişor piaţa asta, dar presupun că oferta s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii ani.

Noi am sărit peste etapa asta din cauză de bebe gras - Roxi era rotunjoară de-a dreptul! Nu ne mai trebuia altceva care să o îngraşe şi mai mult. Dar poate fi bună în special la acei copiluţi care nu prea iau în greutate, mai ales dacă sunt şi cam sensibili.

Modul de preparare pentru "făinosul cu lapte" este indicat pe cutie, dar în general se adaugă 2 lunguriţe de făină de orez la 100 ml apă călduţă. Unele tipuri au şi lapte încorporat, la altele este nevoie să adaugi şi lapte, sau chiar lapte în loc de apă.

Introducerea alimentului se face progresiv, începând cu 30 ml făinos cu lapte şi completare 120 ml lapte, şi treptat se creşte cantitatea de făinos şi se scade cea de lapte, până la înlocuirea completă a acestei mese de lapte (aproximativ o lună poate să dureze înlocuirea totală).
Ilinca ronţăie biscuiţi la 11 luni.

2. a doua modificare - masa de la ora 10 (sau la ce oră îi daţi a doua masă, ce va deveni gustarea de fructe)
Această masă se va compune, atunci când va înlocui complet laptele, din brânză de vaci şi fruct.

Cu brânza de vaci de casă eu m-am chinuit mult, căci fie tănticile din preajma mea nu îşi mai aminteau, fie nu făcuseră deloc, fie am ajuns la un moment dat să am vreo 5 reţete pentru preparare, una mai fistichie ca alta. În final la noi a funcţionat asta:

200 ml lapte UHT integral (atenţie, nu total, nici măcar parţial degresat, ci integral) se dă în clocot într-un ibric. Se ia de pe foc şi se adaugă câteva picături de zeamă de lămâie (tip Helas). Se lasă să se răcească. Se va alege ca o ... brânză, care se scurge cum făcea bunica la ţară telemeaua de vacă: în pânză de etamină. Aici, fiind o cantitate micuţă, se poate scurge într-un tifon steril deasupra unei căni. Se obţine o cantitate suficientă de brânzică pentru o astfel de masă.
Brâznica astfel obţinută se amestecă (se freacă uşor) cu măr copt, sau miez de la banană, sau pulpă de piersică fără coajă, sau fructul pasiunii... sau ce alt fruct cu pulpă de sezon avem la îndemână. Nu chiar orice fruct, căpşunile şi cele din familia lor sunt alergene, se dau mai târziu, para poate să deranjeze la stomac... Mărul e de bază în orice anotimp, pentru "demaraj".

Dacă nu vreţi să vă jucaţi cu cantităţi atât de mici, sau nu aveţi timp, puteţi să preparaţi o cantitate ceva mai mare (din 400 ml lapte, de exemplu) şi brânzica rămasă se poate păstra 24 de ore la frigider. Eu personal nu recomand asta, este foarte important ca bebe să primească mâncarea cât mai proaspătă, şi credeţi-mă, e extrem de uşor de preparat şi e o joacă plăcută!

Există şi reţeta cu pastile de calciu lactic dau mie nici nu prea mi-a ieşit, şi nici Roxanei nu prea i-a plăcut. La Ilinca nici n-am mai încercat, am mers pe cărările bătătorile de la sora ei :)

3. a treia modificare - supa de zarzavat, piure de legume, carne mixată - aceasta va deveni treptat masa de prânz (deci a treia masă pe zi, după micul dejun care rămâne mult timp de lapte, ca şi cina, şi după gustarea de fruct).

Supa de zarzavat se prepară astfel:
într-o cană de 250 ml punem cam o treime cartof (adică, un cartof) tăiat cubuleţe, o treime morcov (un morcov) tăiat rondele, poate fi şi ceva ţelină, păstârnac, din aceeaşi familie, şi o treime ceapă, roşie, ardei gras, dovlecel. Se fierb, când sunt bine fierte se dă la o parte de pe foc şi se adaugă câteva picături de ulei (de floarea soarelui sau măsline), se mai dă un clocot şi se scurge zeama.

Iniţial se serveşte bebe doar cu supa strecurată - 20 ml supă şi completare restul mesei de lapte, apoi se creşte progresiv cantitatea de supă şi se scade cea de lapte, până la înlocuirea completă a laptelui.

Apoi legumele se pasează (cu mixerul) în zeama în care au fiert şi se servesc tot treptat, dar bebe deja cunoaşte gustul, se poate începe cu cantitate mai mare, dacă o acceptă.

Dacă vreţi să fiţi mai sigure că nu dezvoltă vreo alergie, puteţi introduce alimentele unul câte unul:
- prima zi - supa doar din morcov
- a doua zi - morcov plus cartof
- a treia zi - morcov plus cartof plus ceapă
... şi tot aşa.

După 2-3 luni de la începerea diversificării şi la aproximativ 1 lună de la piureul de legume se poate introduce în el şi carne mixată: piept de pui sau vită (atenţie! nu viţel de lapte, acela e cel mai toxic! recomand cubuleţe de mânzat tânăr sau chiar vită tânără), carnea trebuie fiartă bine, tocată fin cu cuţitul (sau mixer de tocat). Ca de obicei, se începe cu o linguriţă de carne în piureul de legume, până se ajunge la 8-10 linguriţe de carne în piure, pe la vârsta de 1 an.

Roxi la piure de legume, pe la 5-6 luni.
Orientativ (dar nu limitativ) ar fi aşa:
la vârsta de 6 luni - 30 grame carne pe zi
la 7-8 luni - 50 grame pe zi
la peste 9-10 luni - 70 grame pe zi

Noi ne-am împăcat foarte bine cu dovlecelul. Am început cu supă de morcov, apoi cu dovlecel, cartoful a cam fiert în burtică, l-am scos şi am reluat cu el după mai multe luni. Apoi, mai mari fiind fetele mele, când începusem să nu le mai pasez complet piureul ci doar să zdrobesc cu furculiţa legumele, le plăcea mult dovlecel cu brânzică de vaci de casă, băgat la cuptor.

Sucul de fructe
Independent de toate acestea, şi de fapt înainte de orice modificare de alimentaţie, bebe a început deja să soarbă câteva picături (1-2 lunguriţe) de suc de fructe, pe care îl preparaţi fie la storcător (mai ales dacă bebe mai are un frate mai mare sau chiar vouă vă place să beţi restul, e bun, are vitamine), fie se poate stoarce aşa puţin fruct astfel:
- mărul se dă pe răzătoare de plastic (nu de fier căci mărul oxidează foarte repede) şi apoi mărul ras se stoarce într-un tifon ca să scoţi acele picături de suc
- portocala se poate stoarce în storcătorul de citrice
- morcovul se poate şi el da pe răzătoare, dar se obţine foarte greu un pic de suc din el.
Tot storcătorul de fructe e cel mai bun. Pe termen lung vă va folosi!
Noi serveam (şi acum la fel facem) sucul de fructe undeva între prima şi a doua masă, dar e în funcţie de apetitul copilului. Vitaminele din suc se asimilează mai uşor de către organism în prima parte a zilei, dar eu personal nu agreez sucul pe burta goală. De aceea calea de mijloc pe care am ales-o a fost servirea sucului după micul dejun şi înainte de gustarea de fructe cu cel puţin jumătate de oră.

Vi se pare că o să vă mutaţi în bucătărie? Poate părea aşa la început, dar odată cu timpul vine obişnuinţa şi lucrurile se vor mişca "natural". Eu, una, am început să gătesc doar de la diversificare. Până atunci nu făceam decât vreo mămăliguţă, sau un cartof prăjit. De-atunci am devenit pricepută la ciorbe ("master chef ciorbăreasa", aşa mă alintă copiii mei).

Ce pot să mai adaug?
Cea mai "de bază" recomandare: nu vă pierdeţi cu firea, toţi copiii învaţă până la urmă să mănânce!

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone