Cum să fii părinte mai bun (1)

Mereu vrem să fim părinţi mai buni. Şi pentru asta, căutăm tot felul de surse de informare. 
Pentru mine, una dintre surse este site-ul Dr. Laura Markham, Aha! Parenting. Aici am găsit câteva sfaturi pentru a putea deveni un părinte mai calm, mai răbdător.

Articolul Dr. Laura Markham numit "Cum să fii un părinte mai bun" începea cu un fragment dintr-o scrisoare adresată de o cititoare:

"Dragă Dr. Laura Markham, 
În noul an doresc să fiu mai răbdătoare. Dar când am comunicat familiei mele această hotărâre, ei mi-au amintit că am luat aceeaşi hotărâre şi anul trecut. Simt că am eşuat lamentabil, chiar dacă sunt conştientă că am devenit o mamă mai bună decât eram anul trecut". 
- Christina
Autoarea articolului ne sfătuieşte să nu intrăm în panică, dacă se întâmplă să ne identificăm cu semnatara acestei scrisori. Asta nu înseamnă, scrie Markham, că ai eşuat lamentabil. Înseamnă că mergi în direcţia bună şi că nu eşti perfectă încă. (Şocant, nu-i aşa?) 

"Vestea proasta este că nu vei fi perfectă nici în acest an. Vestea bună este că nici nu trebuie să fii! Copiii nu au nevoie de perfecţiune din partea părinţilor lor. Ei au nevoie de părinţi care îi acceptă cu toate imperfecţiunile lor, au nevoie de nişte părinţi care să le fie modele de compasiune şi respect, părinţi care îi iartă şi se reconectează cu ei atunci când lucrurile nu merg bine - aşa cum se întâmplă inevitabil.

Este o muncă dificilă, pentru că trebuie să ne corectăm singuri. De aceea hotărârea de a fi mai calm, mai răbdător funcţionează foarte rar. În timp ce strângi din dinţi ca să-ţi păstrezi cumpătul, deja intri tiptil în starea de stres de tip luptă sau fugi."

Însă Laura Markham este de părere că, dacă vrei să devii un părinte mai calm - şi o persoană mai fericită - acest lucru este foarte posibil. Ea ne oferă 5 sfaturi sub forma unor hotărâri de urmat, care să ne fie sprijin în atingerea acestui ţel.

1. Ai grijă de tine însuţi şi rămâi în centrul atenţiei ca să poţi fi părintele fericit, răbdător, susţinător pe care îl merită copilul tău. 
Asta înseamna să integrezi în viaţa de zi cu zi cultivarea de sine: Mergi mai devreme la culcare seara, ca să fii mai odihnit, mănâncă mai sănătos, ca să îţi menţii starea bună de spirit, transformă orice voce interioară negativă în încurajare şi încetineşte ritmul ca să te poţi bucura de viaţă. Cel mai important, angajează-te să ai grijă de tine însuţi. Când emoţiile îţi sunt date peste cap, eşti în poziţia de "luptă sau fugi", iar copilul ţi se pare inamicul public numărul 1. Calmeză-te înainte de a te ocupa de copil.

2. Iubeşte-ţi copilul şi arată-i-o des. Un lucru ştim sigur despre dezvoltarea copiilor, şi anume că cei care se simt iubiţi şi apreciaţi prosperă. 
Asta nu înseamnă că toţi copiii care SUNT iubiţi prosperă. O mulţime de copii ai căror părinţi îi iubesc nu reuşesc să prospere. Copiii care prosperă sunt cei care se SIMT iubiţi şi apreciaţi pentru ceea ce sunt. Fiecare copil este unic, aşadar este nevoie de abordări diferite pentru ca acel copil să se simtă înţeles şi iubit. Treaba dificilă pentru noi, ca părinţi, este să ne acceptăm copilul, aşa cum este el - şi să-l apreciem pentru că este cine este. Care este secretul pentru asta? Încearcă să vezi lucrurile din perspectiva lui, foloseşte ochelari optimişti şi sărbătoreşte fiecare pas făcut în direcţia corectă.

3. Rămâi conectat. Copiii cooperează şi ne "urmează" comenzile doar atunci când se simt conectaţi. 
Dar au loc şi despărţiri normale (de exemplu, dacă mergi la serviciu), aşa că trebuie să te reconectezi în mod repetat. Nu uita că timpul de calitate înseamnă conectare, nu dăscălire şi cicălire. Îmbrăţişează-ţi copilul la prima oră a dimineţii şi atunci când trebui să îţi iei la revedere. Când vă reîntâlniţi mai târziu în timpul zilei, petrece cincisprezece minute concentrat exclusiv asupra copilului. (Ce altceva mai bun ai de făcut în acele 15 minute? Ascultă, compătimeşte, îmbrăţişează, râzi, joacă-te, empatizează şi ascultă şi mai mult.) 
 Opreşte lucrul înainte de cină, ca să îţi poţi dedica seara familiei. Luaţi cina împreună. Staţi puţin de vorbă şi hârjoniţi-vă în linişte la ora de culcare cu fiecare copil în fiecare seară.

4. Nu uita că eşti un model pentru copil. 
Vrei să creşti copii care să rămână săritori şi respectuoşi chiar şi la adolescenţă? Respiră adânc şi vorbeşte-le respectuos. În fond şi la urma urmei, copiii învaţă de la noi, suntem modelele lor. Dacă noi nu ne putem gestiona propriile emoţii, nu ne putem aştepta de la copii să înveţe să le gestioneze pe ale lor. Nu este întotdeauna uşor atunci când eşti furios, aşa că ţine minte mantra aceasta: "Tu eşti modelul, nu o lua personal", şi "O să treacă şi asta!"

5. Abordează nevoile şi sentimentele din spatele comportamentului copilului. 
Dacă ţipatul sau pedepsirea copilului pentru purtarea lui ar fi fost eficiente, atunci ar fi funcţionat deja. Toate "năzbâtiile" reprezintă un steag roşu că el are nevoie de ajutorul tău ca să-şi proceseze emoţii importante sau să-şi satisfacă nevoi neîmplinite. Odată ce îi abordezi sentimentele sau nevoile, comportamentul lui se schimbă. Părinţii care redirecţionează furia copilului în loc să-l pedepsească ("Poţi să arunci cu mingea afară, în parc"), şi setează limitele în mod empatic ("Eşti supărat şi trist, dar noi nu lovim. Încearcă să foloseşti cuvintele ca să-i spui fratelui tău cum te simţi") cresc copii auto-disciplinaţi, care DORESC să coopereze.

În încheiere, Dr. Laura Markham este de acord că, "Desigur, copilul va mai face greşeli, şi la fel şi tu. Nu există părinţi perfecţi, nici copii perfecţi, şi nici familii perfecte. Dar există familii care trăiesc în dragoste, familii în care toată lumea înfloreşte. Singurul mod de a crea acest tip de familie este de a face alegeri zilnice care să te conducă în direcţia respectivă. Nu e magie, doar o muncă dificilă de a rămâne pe calea cea dreaptă.

Aşa că nu te îngrijora dacă iei aceleaşi hotărâri în fiecare an. Asta înseamnă doar că te menţii pe drumul cel bun alegând, iar şi iar, că iei măsuri pozitive în direcţia corectă. Înainte să îţi dai seama, ai să te găseşti într-un peisaj complet nou. Parentingul, în fond, este o călătorie - nu o destinaţie", conchide autoarea articolului.

(Sursa articolului citat poate fi găsit aici. Traducere din limba engleză de Anca Cristina Ilie)

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone