Update la sănătate

Ieri, duminică, am ajuns în sfârşit la control la medicul de la spitalul Floreasca, unde am fost internată - am povestit eu aici.

INR-urile, adică monitorizarea acelei valori date de anticoagulant vitezei sângelui, sunt bune, în sensul că anticoagulantul nu m-a făcut să dau în extrema cealaltă, să am sângerări masive etc.

Însă ecografia doppler de membru inferior (cel care fusese afectat de tromboză până sus, la vena iliacă şi cavă), ecografie pe care am făcut-o acum vreo 10 zile, arată că vindecarea mea este lentă. Eu adăugam, optimistă, celor care mă întrebau, că mă vindec lent, dar bine, cu accentul pe a doua parte. Doctorul însă se pare că nu îmi împărtăşeşte neapărat optimismul, el pune accentul pe "lent". Şi anume, mai lent decât trebuie, mai încet decât se aştepta să fie după aproape 2 luni de la internare.
Tromboza există încă, trombii există încă, anticoagulantul îşi face el treaba, potenţat şi de restul medicaţiei, însă se pare că tot e mult prea lent, pericolul nu a fost înlăturat cu totul.

Asta înseamnă:
1. că vindecarea cu totul va dura mai mult decât estimase iniţial (6-12 luni, mi-au spus la externare)
2. că s-ar putea să rămân dependentă de anticoagulant cam toată viaţa
3. că trebuie să fac nişte investigaţii de hemofilie ca să vedem care e de fapt cauza întregului proces, iar dacă se va dovedi (cel mai probabil aşa este) că am o problemă de coagulare moştenită genetic, să fim pregătiţi, că avem copii, ba încă fete, care vor moşteni predispoziţia mea.

Aşadar, vorba poveştii, înainte mult mai este.