7 martie - telefonul, acest "rău necesar"

Pe 7 martie 1876, Alexander Graham Bell primea brevetul pentru o invenţie pe care el o numeşte telefon. Telefonul a micşorat literalmente distanţele. De altfel, etimologic denumirea telefonului desemnează transmiterea sunetului (phonos, din limba greacă) la distanţă (tele).


Au trecut 138 de ani de-atunci până la momentul în care nu mai putem trăi fără telefon. De la telefonul cu roată pe care copiii noştri de l-ar vedea, nu ar şti la ce foloseşte, la telefonul cu taste, de la cel mare şi greu, la telefonul cu antenă, şi până la cel cu touch screen şi o mie de funcţii asociate.

Iniţial, telefonul transmitea vocea umană, pentru ca acum, datorită reţelelor folosite, să poată transmite şi alt fel de "pachete" - mesaje scrise, fotografii, conţinut video. În România, telefonia ajungea în 1881, deci la doar 5 ani de la descoperirea instrumentului telefon. Prima reţea telefonică a fost instalată în Transilvania, iar doi ani mai târziu şi la Bucureşti.


La noi la ţară, copil fiind, dacă vroiai să iei legătura telefonic cu cineva, trebuia să apelezi la bunăvoinţa uneia dintre cele vreo trei familii din sat care aveau telefon fix: învăţătorul, primarul şi mi se pare că preotul. Dar şi de data aceasta am sărit peste etape, aşa că atunci când au apărut telefoanele mobile prin sat, nimeni nu s-a mai gândit să-şi instaleze telefon fix. Ba mai mult, odată cu apariţia reţelelor de telefonie integrată cu cablu şi Internet, nici telefoanele fixe de la oraş nu prea au supravieţuit.

Mai ţineţi minte primele modele de Nokia de la noi, supranumit şi "Nokia cărămidă"? Erau foarte... trainice, foarte "anti-şoc"! De câte ori nu cădeau - şi pentru că erau prea grele şi le mai scăpam din mână - şi nu păţeau nimic.

Primul meu telefon mobil a fost un Mitsubishi - mă lăudam că am telefon 4x4, pentru că până să-mi iau eu acel telefon, pe la finele lui 1999, credeam că Mitsubishi face doar maşini.


Sau conferinţele de presă de lansare a unor noi modele de telefoane mobile la noi în ţară - sau în lume... Ehe! Doar cine a participat la ele îşi aminteşte ce evenimente, adevărate spectacole mediatice, erau acelea! Cu fast, cu show, cu cântec şi cu "mise-en-place"... De exemplu, îmi amintesc o delegaţie undeva într-o locaţie la munte pentru lansarea unui Ericsson anti-şoc, cu aplicaţie de busolă. Organizatorii ne-au împărţit în echipe, ne-au dat câte un telefon d-ăsta pe mână şi ne-au pus să descoperim indicii, mergând pe firul indicat de busole. Era pe-atunci o adevărată provocare pentru piarişti şi publicitari să găsească noi moduri cât mai inventive de a promova modelele lansate.

Am pentru voi o propunere, un exerciţiu - de imaginaţie, măcar, dacă nu puteţi să-l faceţi şi "in real life": cum v-ar fi viaţa fără telefon? Cum v-aţi desfăşura activitatea? Ar fi posibil să supravieţuiţi o săptămână, o zi, o oră fără telefonul mobil? Hai, fără aplicaţiile de pe el îmi imaginez că e mai simplu. Dar fără funcţia primordială de "transmitere a sunetului/vocii", cum ar fi?

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone