Billy Idol cu noroc

Anul I de facultate, proaspăt posesoare de permis de conducere, iau Dacia mamei din parcarea în care aproape ruginise în spatele blocului şi o tulesc să mă văd cu lumea în oraş. Îmi înregistrasem de pe un CD pe o casetă, Billy Idol "pentru condus". Nu că ar fi avut Dacia mamei casetofon auto, la halul în care se fura din Dacii, ne-au luat oglinzile de câteva ori, capacele, benzina... etc. Dar aveam eu un casetofon portabil cu căşti, îl ţineam pe scaunul din dreapta, la maxim, şi se auzea foarte bine când erau bateriile noi. Şi dă-i cu "Rebel Yell", şi dă-i cu "Dancing with Myself"...

Taman când urlam mai cu spor singură în maşină "Speeeeed, give me what I neeeeed", fac dreapta pe după Universitate, cu incomprehensibila viteză de vreo 10-20 la oră, că doar ce pornisem de la semafor, mă strecor printre 2 valuri de pietoni care circulau pe bulevard, că acolo ştiţi, vin într-una pietoni, şi pe verdele lor, şi pe verdele şoferilor. 

Dar nu ajung decât doi paşi mai încolo, că mă opreşte organu'. Permisul şi talonul vă rog, "Speeed", se aude de pe scaunul din dreapta, îi prezint poliţaiului actele, "give me what I neeeeed". 

sursa foto

Ăsta nici una nici două, că să-mi ia permisul pe neacordare de prioritate pietonilor blablabla. "White lightning"... Eu că nu, el că da... De pe scaunul din dreapta "Speeeed", şi poliţaiu' izbucneşte: Da' ce rage ăla aşa? Dacă îl opriţi să ne înţelegem şi noi, vă dau permisul înapoi! Mă tenta rău de tot să fiu vitează şi să-l las să se spele pe cap cu permisu' meu, cum să îl pun eu pe Billy să tacă? Dar ştiţi, "Speeed" nu prea merge pieton pe trotuar... 

Aşa că l-am oprit (pentru moment), şi asta am considerat-o şpaga plătită ca să-mi recuperez actele :) De-atunci nu m-a mai oprit niciun poliţai niciodată (sau în orice caz, nu pe motive reale, ci doar control de rutină). Iar anul ăsta fac 20 de ani de când sunt posesoare de permis!

Deci, într-un fel, pot să spun că Billy Idol îmi poartă noroc. Şi în ziua de azi mi se pare "muzică de condus", muzică energică şi nu-mi lipseşte din maşină. Well... când sunt singură sau dacă reuşesc să opresc Bear Collection sau poveştile audio cu Sofia şi Frozen :)

Notă: Ieri am răspuns la provocarea Bogdanei referitoare la concertul Billy Idol. Mi s-a părut o poveste care merită povestită, şi pe care o ţineam de mult în mine. Aşa că am zis să nu se piardă printre comentariile la articolul Bogdanei, şi am rescris-o şi aici, pe blogul meu propriu şi personal.

Indiferent dacă voi câştiga sau nu concursul Bogdanei, eu la concert tot aş vrea ajung! Chit că ne refacem planurile de vacanţă în funcţie de asta (ceea ce n-ar fi o premieră, de când au început să vină formaţii şi artişti cunoscuţi şi junduiţi pe la noi, ne tot schimbăm datele de plecare, de întoarcere, de dus copiii la ţară la mama, de luat de acolo... Doar cu zilele lor de naştere nu am făcut concesii şi mereu am fost cu ele, pe principiu că niciun artist nu-i mai mare decât fetele noastre! :)) )

Later edit: şi am câştigat concursul!! Iupiiii!! Mergem la Billy Idol cu invitaţie! Vă mulţumesc vouă, cititorii mei (şi/sau ai Bogdanei) care aţi votat povestea mea!