Şcoala - bilanţ la o lună

"Dragă fosta mea doamnă,
Mi-e foarte dor de grădiniţă şi de tine şi aş vrea să mai vin măcar încă un an."
Semnează: Roxana

O scrisorică cu inimioare realizată de Roxana chiar astăzi, dar datată 23 octombrie, când a calculat că va merge ea din nou la doamna la grădi în vizită.

E clar cât de mult s-a acomodat cu şcoala, cu noua doamnă, cu colegii... Asta cu toate că temele şi le face conştiincioasă şi doamnei învăţătoare i-a scris un "bun găsit" chiar din prima zi de şcoală, iar acum după week-end i-a adus o vedere de la castelul Bran. Cu toate că are o nouă prietenă, colega ei de bancă, despre care îmi povesteşte aproape zilnic - deşi parcă nu la fel de multe cum îmi povestea despre fosta ei prietenă de la grădi, şi pe care a pierdut-o în labirintul vieţii, căci ea merge la altă şcoală acum.

Roxi mă însoţeşte la grădi ca s-o luăm pe Ilinca cam de 2-3 ori pe săptămână, şi aproape de fiecare dată trece pe la doamna ei. Doamna educatoare rămâne doamna ei. Cea mai stabilă constantă în viaţa socială extra-familială din toţi cei patru ani de grădiniţă!

O doamnă jos pălăria, ce e drept! După care nu suntem singurii care suspinăm şi regretăm că s-a terminat grădiniţa, şi alţi foşti preşcolari şi părinţi ai lor o mai vizitează, o mai sună, o mai întreabă de excursii...

Căci pe lângă actul educativ propriu-zis - şi care în ziua de azi este foarte necesar, dar nu mai e suficient - doamna noastră era şi este un bun psiholog de copii (fără să aibă pregătire în domeniul psihologiei), îi înţelege şi de multe ori ne oferea şi nouă, părinţilor, soluţii la probleme de educaţie, de acomodare, într-un cuvânt, de parenting, cu care ne confruntam acasă. În plus, ştia şi ştie să-i unească pe părinţi între ei, pe copii între ei, să-i facă să inter-relaţioneze, prin activităţile şi excursiile de "team building" pe care le organizează.

E drept că ne e dor de grădi. Dar, aşa cum încerc s-o lămuresc pe Roxana, încerc de fapt să mă lămuresc şi pe mine: s-a mai terminat o etapă. Gata, suntem şcolari acum!