Of, telefonul meu!

Compania de telefonie mobilă (nu spui care, companie roşie importantă!) al cărei client sunt de un deceniu! (da, un deceniu de fidelitate! aveţi vreun premiu pentru mine?) s-a auto-sesizat în privinţa acestui lucru şi au pus un nenică să mă sune. Carevasăzică, să mă întrebe de sănătate.

Zic:
- Bine aţi nimerit, că eu am pus mâna pe telefon să vă sun în aceeaşi problemă, dar m-am pierdut prin meandrele circuitelor lui *222 şi am renunţat, am venit la un magazin Vodafone şi am dat peste un incompetent şi iar am renunţat, aşa că apelul ăsta vine la mare fix, ca să încununeze şi să pună capăt înjurăturilor cu care vă gratulez în fiecare zi!

Zice că are o ofertă specială pentru mine, că de ce să plătesc la fel ca acum 10 ani, când între timp piaţa asta s-a tot schimbat şi, din fericire pentru clienţi, concurenţa a dus la ieftinirea serviciilor, că pot să plătesc la fel şi să am mai mult.

Zic:
- Bine, hai să batem palma! Daaar... am adunat şi nişte puncte de fidelitate şi dacă tot reînnoim contractul, hai să-mi iau şi un aparat nou, că eu am prostul (sau bunul?) obicei să ţin câte un aparat până nu mai există decât în muzeul firmei producătoare. Aceeaşi mereu, că-s fidelă până la capăt, nu spui care, firmă importantă, vă dau doar un indiciu: începe cu N şi se termină cu ...okia.

Buuun. Merg eu într-un magazin să aleg, probez şi achiziţionez un aparat nou. Decât că pac! S-a terminat norocul meu la telefoane! N-oi fi schimbat eu decât vreo 2 în deceniul asta de clientelat la Vodafone, dar acum mi s-a înfundat! Am ales un 3120 classic - pentru necunoscători, nu vă bateţi capul cu detalii, e un telefon simplu, cum îi zice şi numele, classic.
Căruia nu i-a trebuit decât un sim inserat în fund ca să înceapă să facă pe nebunul. Doar am ieşit din magazin cu el că i s-a înnegrit ecranul şi nu mai dădea niciun semn de viaţă. Eroarea majoră a mea a fost că, în loc să mă întorc în magazin, recurg la presupunerea că poate n-am fost atentă şi vânzătoarea a scos sim-ul din el, aşa că îl resuscitez singură, pe trotuarul din faţa magazinului, porneşte şi merg mai departe.

Iar crizele lui de personalitate au continuat: ba nu îmi arată cine mă sună pentru că este negru sau alb sau cu dungi verticale colorate, ba nu pot eu să sun pentru că nu pot consulta agenda, ba nu-mi recunoaşte sim-ul, ba connexion failed... Iar culmea personalităţii lui a fost când în sfârşit, după vreo 5 zile de chin d-ăsta, îmi fac drum pe la magazin să-l duc înapoi şi telefonul se ruşinează şi nu vrea să facă figuri în faţa vânzătoarei, care nu poate constata defecţiunea, care doar îmi schimbă sim-ul vechi de un deceniu cu unul nou, presupunând că poate fi de la asta, şi plec.

La 2 ore eram înapoi! Cu telefonul în crize şi eu în spume! Doar că de la început bonul de ordine m-a distribuit unei alte consultante, care cu mare amabilitate mi l-a luat pentru service şi mi-a adus altul împrumut până la repararea celui personal.