Cred că încep să devin maniacă! Să vă povestesc:
Când trec pe lângă un şir de maşini pe stradă, mă opresc să le număr. Dacă mă întâlnesc cu un cârd de vaci sau de raţe sau un grup de oameni, mă opresc şi-i număr. Mai rău, fac asta şi cu fetele. Nu, nu le număr pe ele, ştiu că am doar două. Dar dacă ne jucăm şi ele aşează nişte piese de puzzle pe masă sau o serie de jucării asemănătoare, mă apuc şi le număr cu ele, sub pretextul că le învăţ să numere, în toate limbile în care ştiu să număr - şi măcar atât ştiu în vreo câteva limbi. De la metodele educative prin joacă o fi început mania mea, sau viceversa?
Apoi, când întind rufele la uscat, acestea trebuie musai, dar musai, să fie împerecheate, bluza de pijama lângă pantalonii de pijama, şoseta dreaptă lângă cea stângă, hăinuţele Roxanei într-o parte, ale Ilincăi alături ... etc. Doamne fereşte să scoată altcineva rufele din maşina de spălat şi să le pună aşa, de capul lui/ei! Dacă nu le văd, nu mă deranjează, ştiţi cum se spune, nu te doare ce nu ştii! Dar dacă apuc să văd că sunt puse aiurea, păi poate să fie şi miezul nopţii că le rearanjez. Dacă cumva m-am dus la culcare, nu pot adormi până nu le ştiu aşezate cum trebuie.
Am citit eu undeva, într-o carte de auto-psihanaliză, un test de personalitate şi chiar despre asta erau întrebările. Acuma, nu mai ştiu ce însemna dacă spuneai "da" la toate chestiile astea. Oricum, îmi amintesc că scria acolo aşa: conştientizarea problemei e jumătate din soluţia ei! Nu-i aşa?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
-
În vacanţa de după vacanţă am fost la munte. La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă c... -
Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu c...
Daca te consoleaza cu ceva, mai cunosc cateva cazuri printre prietenele mele de exceptie...adica femei una si una...destepte si bine puse la locul lor, care sunt la fel de..."insuportabile" pe alocuri; adica feresca Domnul sa puna sotul altfel lingurile si furculitele in sertar, ori prosoapele sa nu fie intinse perfect pe bara din baie, ori cearceaful sa nu fie intins pe pat - cel putin inainte de culcare- in asa fel incat sa poata sari banul de pe el....Eii, sper ca te-am mai linisit, mai ales daca adaug la acestea ca boala asta cu rufele o am si eu...saracul Petrus, de multe ori a vrut sa faca fapte bune, dar nu i-a iesit,din cauza mea, evident. Tosusi, parca la faza aceea cu "ale Roxanei intr-o parte, ale Ilincai langa.."...exagerezi putin, asa ca,...daca intrebarea ta de final nu e cumva o retorica, eu ti-as raspunde cumva,...mai relaxeaza-te..!!!! Dar asta e, poate face parte din dorinta ta de frumos si perfectiune...acolo unde se poate..Si repet : nici la mine in familie nu are voie nimeni altcineva sa intinda rufele, doar eu, indiferent de ora !!!Asa ca,te pup.
ReplyDeleteEsti putin obsesiv-compulsiva, da' nu e grav :)
ReplyDeleteIa si citeste despre asta pe net. Zi merci ca la tine nu se manifesta vreo obsesie de a dezinfecta totul sau de a te spala ori de cate ori atingi un obiect, ca abia atunci ar trebui sa te ingrijorezi.
Spor la numarat!
Mulţumesc de încadrarea în panoplia psihologică (de-asta mă temeam!:)) şi de înurajări!
ReplyDeleteAzi m-am încumetat să plec de-acasă înainte să se oprească maşina de spălat, deci nu am întins eu rufele şi nici nu le-am rearanjat când m-am întors.
Iar grupul de copii care se întorceau de la şcoală cu părinţii trecând pe lângă mine - ei bine, nu ştiu din câţi membri era format! Mă uitam pe cer după un avion pe care mi-am impus să-l aud! :)))