Ce-şi doresc femeile

Credeţi că ştiţi ce-şi doresc femeile? Vă zic eu: un cont în bancă alimentat permanent! A, nu asta? Atunci ce crede Chirilă că-şi doresc, să vedem. (cu menţiunea că am mai degrabă o părere neutră despre autorul istorioarei "cu tâlc" de mai jos).

Femeile au nevoie de atenţie
de Tudor Chirilă

Femeile au nevoie de protecţie, tandreţe şi penis.
Bărbaţii ştiu asta, dar sunt convinşi că penisul le poate înlocui pe primele două.
Ei nu ştiu că penisul este, în multe cazuri, primul lucru de care femeia s-ar dispensa în căutarea fericirii.
Bărbaţii uită mereu de tandreţe şi protecţie. Uită pentru că sunt suficient de învingători, virili şi lipsiţi de nuanţe. Până şi orgasmul e lipsit de nuanţe la bărbaţi. Nici pe el nu îl pot mima.
Astfel că prima întrebare care vine în mintea bărbatului înşelat este: O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are penisul mai mare?
Nici prin cap nu-i trece bărbatului suficient de învingător şi viril că adversarul care tocmai i-a luat urma prin aşternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus întrebări nerostite demult, a mângâiat, a avut răbdare şi a ascultat atent cu blândeţe în privire.
"Ce are cheliosul ăla cu burtă în plus faţă de mine? Ăla e barbat? Ce dracu are ăla în plus? Un penis mai mare?"
Nu, frate, are mai mulţi bani! - vine invariabil eternul răspuns. Aşa e de multe ori, zicem şi noi. Dar nu despre acele femei şi bărbaţi vorbim noi acum.
Nimănui nu-i trece prin cap că bărbatul cu chelie şi burta (ori poate puţin întârziat în ale maturităţii) înţelege să preţuiască femeia de lângă el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice în suflet şi dezvantajat (uneori şi fizic), trecut de prima tinereţe el ştie că unica şansă este să mângâie, să asculte, să înţeleagă, să fie atent să deschidă uşa înainte ca ea să sune.
Şi mângâie, ascultă, înţelege. Desăvârşeşte un ritual al gesturilor care contează, este mereu prezent, gata oricând să întindă un braţ... nu foarte puternic, dar mereu oportun.
Mai presus de orice, nu cere nimic în schimb, cel puţin nu în mod evident... pentru că, să nu uităm, şi el e bărbat, vânător experimentat.
Cu lacrimi în ochi vărsate pe ascuns când maşina rulează monoton şi ea priveşte absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide să renunţe la penisul care îi da fiori de multe ori pe săptămână - nu e de ajuns...
El, tânăr carierist şi stresat, conduce şi nu înţelege ce dracu ar mai trebui să facă pentru liniştea cuplului. Că doar depune toate eforturile. Trage maşina pe dreapta şi se uşurează în plin câmp. Se urca înapoi fără să-şi aducă aminte că ea l-a rugat să-i aducă puloverul din portbagaj.
Vor ajunge în curând la munte. Undeva, la acelaşi hotel, se vor întâlni cu un bărbat jovial trecut de prima tinereţe, dar cu zâmbet irezistibil şi poveşti fantastice.
Femeile au nevoie de protecţie şi tandreţe.
Femeile renunţă cel mai uşor la penis. Bărbaţii renunţă la tandreţe şi protecţie. Acest război surd al neînţelegerii va da naştere profitorilor. Cine sunt ei? Pe termen scurt, amanţii. Pe termen lung, cei inţelepţi şi răbdători.
Pe drumul de întoarcere, el este bucuros şi uşurat că ea şi-a revenit. E vorbăreaţă şi nu mai priveşte absentă pe geam. Şi zâmbeşte ca în prima zi. E prea neatent ca să realizeze începutul sfârşitului.
Pe terasa hotelului, bărbatul jovial, trecut de prima tinereţe savurează un cognac... Pe buza paharului este zahăr...