Sunt vrăjitoarea cu două capete

- Mami, mami, îţi place? Ia uite?
- Roxi, nu pot să mă întorc la tine să mă uit pentru că acum conduc.
- Atunci trebuie să ai două capuri: unul în faţă, la condus, şi altul în spate, la noi!

Am izbucnit în hohote de râs şi m-am gândit câtă dreptate are (din nou!) copilul ăsta al meu: eu ar trebui să fiu atentă şi la condus, hai, treacă de la ea, dar mai ales să fiu atentă la ce are ea de arătat. Care are de arătat chestii fix când conduc, sau când vorbesc la telefon, sau când discut ceva important cu tati, sau... numiţi voi orice moment nepotrivit. Nu contează, pentru copil nu există moment nepotrivit, există doar nevoie de atenţie, nevoie de comunicare cu mami şi tati, nevoie de a le arăta tot ce face în fiecare moment.


N-am făcut nimic altceva decât am corectat pluralul eronat:
- Se spune capete, nu capuri.
Şi am râs împreună.

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone