Parenting fără ţipete

Aseară Roxana îşi terminase temele, îşi pregătise ghozdanul pentru azi, îşi făcuse şi porţia de joacă cu păpuşile cu sora mai mică, aşa că, ce s-a gândit ea? Că are toate motivele să-mi ceară să o las la Wii. Mai ales că îi spusesem că aş vrea să-mi arate şi mie ce pot să fac eu la Wii în sistem de Fitness. Numai că - legile lui Murphy, cred - tocmai atunci lucram şi eu ceva, profitind de momentele lor de joacă nestingherită de unele singure. Aşa că s-a lovit de răspunsul meu negativ: 
- Nu. 
- Dar de ce? (aici şi-a însuşit lecţia cu "de ce", adică să punem întrebări, să nu acceptăm nimic aşa cum ni se dă pe tavă)
- Nu ai voie în timpul săptămânii de şcoală! (de parcă săptămâna nu mai e şi de altceva!)
- Dar de ce?, insistă ea.
- Pentru că te oboseşte şi te culci obosită, şi dimineaţă te trezeşti greu, iar mâine nu mai dai randament la şcoală.

După multe negocieri şi încăpăţânare din partea mea (recunosc), până la urmă s-a dus supărată în camera ei, boscorodind că o să se joace ea şi fără să îi dau eu voie.

După ce s-a mai liniştit şi m-am mai gândit şi eu puţin, am revenit la discuţia referitoare la Wii şi am stabilit nişte limite de timp până la care are voie. Reacţia ei:
- Mamiiii! Chiar eşti cea mai bună mamă din lume!

Am realizat atunci (din nou!) că pentru copil nu explicaţiile, nu morala, nu ceea ce e bine are vreo valoare. Nu. Ci să fii de acord cu el, să fii calm, să îi oferi ceea ce vrea, chiar dacă cu nişte limitări, pe care de altfel le-a acceptat fără discuţie!

Şi m-am întrebat: Cum poţi să fii părintele pe care şi-l doreşte copilul tău? Ce-şi doresc, de fapt copiii?

Am găsit răspunsul la această întrebare (şi) la dr. Laura Markham, pe Aha!Parenting.com.

Celor mici le place să facă totul aşa cum vor ei. Dar e ceva ce îşi doresc copiii mai mult decât orice: Îşi doresc pe cineva care să-i iubească necondiţionat. Cineva care să nu ţipe la ei atunci când greşesc. Care să-i iubească chiar şi atunci când sunt supăraţi sau se tânguie, sau se miorlăie, cineva care să îi asculte cu atenţie şi să le înţeleagă supărarea... chiar şi atunci când nu au dreptate, chiar şi atunci când sunt atât de supăraţi încât vorbesc urât şi chiar îşi lovesc sora mai mică. Cineva care să-i iubească suficient încât să treacă peste propriile supărări şi să îi poată ajuta să treacă peste ale lor.

Toţi copiii merită un astfel de părinte. Bineînţeles că nu putem să fim tot timpul acel părinte, pentru că suntem şi noi oameni. Dar dacă ne dorim momente de "parenting bun" în procent cât mai mare, poate că trebuie să facem ceva.

Despre ce este vorba? Dr Laura Markhan afirmă că, dacă suntem ca majoritatea mamelor şi taţilor, atunci desigur că ştim cum să fim acel părinte pentru copiii noştri. Aşa că noi credem că pur şi simplu ne vom spune în sinea noastră "fii mai bun", ne vom cere scuze de la copil şi apoi vom ţipa la noi înşine, ne vom simţi vinovaţi.

Dar dacă ai o plantă care se usucă, nu ţipi la ea să se ridice naibii de acolo şi să crească frumos! Încerci să-ţi dai seama de ce are nevoie: de mai multă apă? de mai multă lumină naturală? de mai mult spaţiu ca să crească? Acelaşi lucru este valabil şi pentru copiii noştri, desigur. Dar la fel de bine, este valabil şi pentru noi. Dacă eşti dur cu tine însuţi nu vei deveni un părinte mai bun. Dacă te lupţi să afişezi mai multă răbdare, asta nu te face neapărat un părinte mai bun, dacă nu îţi oferi tu însuţi susţinerea de care ai nevoie ca să rămâi calm şi să-ţi reglezi emoţiile.

De ce să nu-ţi oferi lumina naturală şi hrana de care ai nevoie ca să creşti? Viaţa e scurtă şi meriţi să te bucuri de ea. Şi la fel şi copilul tău. Zilele petrecute alături de copii par lungi, dar copilăria lor este atât de scurtă! Cu fiecare zi care trece, copilul creează amintiri. Îşi modelează creierul. Pune bazele relaţiilor pentru restul vieţii.

Copii la joacă.
(Ilinca în partea din stânga. Foto din arhiva personală, realizată la Lumea lui Momo.)
Ce poţi să faci ca să devii părintele care doreşti să fii? Poate ai nevoie de mai mult somn. Poate ai nevoie să te opreşti puţin din goana de zi cu zi, să nu mai fii atât de stresat, şi să te bucuri mai mult de copiii tăi. Poate ai nevoie să pui pe perete o foaie de hârtie pe care copiii tăi să lipească feţe zâmbitoare pentru fiecare zi în care nu ţipi la ei. Poate ai nevoie să te iubeşti pe tine însuţi şi pe copiii tăi necondiţionat, chiar dacă nici tu, nici ei nu sunteţi perfecţi!

În adâncul sufletului tău, tu ştii ce trebuie să faci ca să fii părintele care vrei să fii. Tot ce trebuie să faci este să duci la îndeplinire acest plan - încheie dr. Laura Markham.

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone