Felii dintr-o carte: Murakami, 1Q84

Haruki Murakami, 1Q84, volumul I
- fragmente-

Poate că cea mai importantă lecţie pe care oamenii o au de învăţat din istorie este că "la vremea aceea, nimeni n-a ştiut ce-o să urmeze".
***
Adevărul e că te simţi mai în siguranţă când te afli de partea celor care ostracizează, nu de partea celor ostracizaţi. Îţi spui "bine că nu sunt eu ăla!" În orice epocă şi în orice societate lucrurile au stat la fel, până la urmă. Dacă eşti de partea celor mulţi nu ai de ce să-ţi faci probleme.
***
Pe lumea aceasta nu există om care să nu poată fi înlocuit. Oricât ai şti, oricâte ai putea, undeva tot există cineva care să-ţi poată lua locul. Dacă lumea ar fi plină de oameni de neînlocuit, am avea cu toţii de suferit.
***
Creierul uman a crescut de aproape patru ori în decursul a două milioane cinci sute de mii de ani. Din punct de vedere al greutăţii, nu ocupă decât două procente din masa totală a corpului, dar consumă patruzeci la sută din energie (citise el de curând într-o carte). Dezvoltarea spectaculoasă a creierului le-a conferit oamenilor conceptele de timp, spaţiu şi de posibilitate.
Conceptele de timp, de spaţiu şi de posibilitate.
Tengo ştia că timpul poate curge inegal. În sine, el e constant, dar poate să-şi piardă fluiditatea şi să se distorsioneze cumplit. Uneori e teribil de greoi şi de lent, alteori uşor şi rapid. Câteodată evenimentele îşi schimbă cronologia sau chiar dispar cu desăvârşire. Alteori apar unele care nici n-ar trebui să existe. Manevrând astfel timpul după bunul lor plac, oamenii ajustează semnificaţia pe care o atribuie propriei lor existenţe. Cu alte cuvinte, făcând acest lucru, ei reuşesc să-şi apere cumva sănătatea mintală. Dacă ar fi nevoiţi să-l perceapă în mod uniform şi în ordinea corectă în care acesta se scurge, mai mult ca sigur că ar ceda nervos. O astfel de viaţă ar fi tortură curată.