Oana Stoianovici si Ana Nicolescu |
Eu sunt cea din mijloc. Cu noua tunsoare, chiar şi eu m-am recunoscut cu greu printre pozele trimise de Ana după întâlnirea de miercuri. :) |
Nu pentru a determina mai precis zilele mele fertile, ca să profităm de ele, ci dimpotrivă. Zilele astea se face un an de la nefericitul şi fericitul eveniment medical din viaţa mea (nefericit pentru că s-a întâmplat, fericit pentru că i-am supravieţuit), în urma căruia am interdicţie (printre altele) la hormoni de orice fel, inclusiv în carnea de pui, cum îmi spune doctorul, parţial în glumă. Aşa că orice metodă de contracepţie "mai naturală" are ceva interes pentru mine.
A doua parte a serii a revenit prezentării susţinute de Oana Stoianovici, lider şi coach transformaţional, după cum s-a prezentat. Numele ei îmi apăruse prin postările de pe Facebook ale câtorva prietene în ultima vreme, mai mult doamne "de beauty" decât proaspete sau mai vechi mămici, dar mai mult de-atât nu ştiam despre ea. În plus, nu-mi sunt deloc familiare concepte precum polaritatea chakrelor, tantra, hinduşi, conectarea cu mama-pământ... Ea ţine un workshop despre Tainele Feminităţii Sacre (detalii găsiţi la ea pe Facebook), iar nouă ne-a expus câteva concepte din acest domeniu, cu un mini-exerciţiu practic - privit destul de sceptic de o parte a audienţei.
Un exemplu de teorie expusă de Oana Stoianovici (citez aproximativ, din memorie): "din punct de vedere energetic, femeia este rece în pântec şi caldă la inimă, în vreme ce bărbatul este tocmai invers, rece la inimă şi cald la pântec; de aici şi polaritatea bărbat-femeie". Şi iată-ne pe noi făcând un exerciţiu practic de redescoperire a feminităţii, cu picioarele adânc, conştient şi desfăcute, înfipte în pământ, cu mâinile pe pântec, căruia să-i transmitem o întrebare.
Fără să neg importanţa şi calităţile acestui tip de teorii, nu cred că sunt totuşi pentru mine. Să umblu desculţă prin iarbă sau pe nisip, să ascult conştientă zgomotele din jur (altele decât cele ale claxoanelor şi civilizaţiei, în general), să privesc conştientă natura din jur primăvara, să mă deconectez de tehnologie şi să mă întorc în natură - da, asta da, asta practic ori de câte ori am ocazia, la ţară mai ales, dar şi pe plajă sau ocazional în parc în oraş, fără să mă aliniez vreunui curent de pământ-mamă-călăuzitor. Iar pântecul meu a zămislit doi copii şi cred că ar mai putea s-o facă (if...). Cu feminitate şi sexualitate sau nu (mi-a plăcut mult, oarecum din gama asta de teme, articolul Prinţesei urbane de acum ceva vreme).
Pe parcursul întâlnirii copiii au avut parte de un atelier de modelaj coordonat de Lumea lui MOMO. Ilinca a intrat imediat în acţiune (după cum se vede în şi în fotografii), chiar dacă a ajuns după ceilalţi copii. Roxana însă a revenit sus, unde ne aflam noi, şi am dedus că nu prea o mai încântă genul ăsta de activităţi, este "mare", aşa că am trimis-o să vadă cărţile de prin librărie.
Dar după puţin timp, tocmai când se pronunţau mai cu foc termeni şi concepte precum sexualitate, feminitate, pântec rece, întunecos şi umed... numai ce se aud tropăieli micuţe pe scări şi toată sala e invadată de glăscioare de copilaşi cu dor de mamă. M-am simţit ca acasă, în serile alea rare când parcă am vrea să facem ceva, you know, dar se aud bătăi în uşă sau chiar năvălesc copiii peste noi. Aşa că a fost momentul pentru o pauză binevenită. Dar care s-ar fi prelungit prea mult dacă nu s-ar fi "sunat de intrare". A apărut întrebarea:
Concentrare şi pasiune în modelarea unei inimi albastre cu buline :) |
Iar răspunsul Roxanei mele a venit imediat, natural, şi a fost îndelung aplaudat:
- Îi duc eu!
Aşa că a plecat cu toţi piticii după ea, mândră că era, cred, cea mai mare de acolo! (şi eu mândră de ea, fireşte!)
M-am bucurat să le revăd pe Ana, Laura, Zina, Delia, Mihaela, Ana Maria, Gabriela, şi pe celelalte fete.
Mulţumim încă o dată Mămicii Urbane, White PR, Actavis, Oanei Stoianovici, şi tuturor sponsorilor evenimentului pentru seara frumoasă şi informaţiile utile furnizate!
Cadourile de la sponsorii întâlnirii. |
Roxana tocmai se pregătea să îi spună o poveste Oanei Stoianovici, când a decis că mai bine îi duce pe copii jos, pentru ca noi să putem continua discuţiile :) |
No comments:
Post a Comment