Ia diploma, neamule!

Ia diploma, neamule!
Caldă aburindă.

Diploma de comunicare
să-ţi prindă bine la plimbare.
Diploma de piarist,
să n-o dai pe-o plombă la dentist.
(N-am găsit altă rimă.)

După lupte seculare care au durat cincinalu-n şapte ani şi jumătate, am şi patalamaua la mână, sunt oficial absolventă de Master de-a Comunicatelea şi PiaR-atelea.

Nu, că masterul îl făcui mai demultişor, eram tânără şi neliniştită când mă înscrinsei, nici mămică nu eram, nici asemenea gânduri pe-atunci nu nutream. Vorba ceea, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

Era ca prin toamna lu' 2002 când mă înscrinsei eu la cel masteraş. La IDD - pentru neconeseori, asta e un fel de şcoală fără şcoală, pardon, fără frecvenţă. Da' eram şi om al munci, nu vă zisei că eram tânără şi neliniştită? Mai face omu' şi greşeli.

Pân' la pulpişoare, pân' la buzişoare, aşa am învăţat la cele 14 examene din primul an. Zău, scrie pe foaia matricolă. Şi memoria mea, care de obicei mă lasă aiurea-n tramvai, mai ţine minte şi ce note luasem la fiecare din ele.

Apoi veni vara lu' 2003, când ne ziseră că mai staţi o tură, că s-a modificat schimbarea, acu' tre' să faceţi 4 semestre, adică cum ar veni, înc-o sesiune şi-o disertaţie de master, ca să absolviţi voi acilea.

Da' am plecat la Budapesta în anul universitar 2003-2004, la alt master. Aşa că am stat două ture. Şi abia în toamna lu' 2004 mi-am dat restanţele din acel al 3-lea semestru - altă toceală.

Iar disertaţia de master o susţinui eu, cum se zice, în februarie 2005, că atunci era vremea, atunci se coc disertaţiile de iarnă. Fix în ziua în care trebuia să mergem la Oficiul Stării Civile pentru programarea Cununiei - care decât că am ajuns târziu, că îţi ia ceva să susţii o disertaţie, ba încă să te mai şi cerţi cu câte un... "destupat" din comisia de evaluare care se ia de Nota de Copyright din avangarda lucrării, că de ce ai simţit nevoia să scrii aşa ceva, ce, ţi-era frică să nu-ţi fure cineva conţinut, ca şi cum, în plin scandal naţional pe teme de drepturi de autor, picasem şi eu din cer. Păi să nu te facă să-i răspunzi, chiar de faţă cu onor colegii lui din comisie, că ah, dar nu mă gândeam că mi-aţi fura chiar dvs. conţinut din lucrare, staţi liniştit, da' aşa se practică în lumea civilizată, de pufniră toţi pe sub bănci. Ei, şi alte detalii la fel de în temă. Dar măcar am avut satisfacţia că nota mea - maximă, normal - a ridicat ştacheta pentru acea zi de audieri, când nu s-a mai putut da nota maximă, prin comparaţie cu lucrarea şi susţinerea mea!

Între timp la Primărie, ca să revin, se luaseră locurile bune, când pot să umple toate rubedeniile sala de oficioase, că s-au trezit toţi. Cum ar veni, a trebuit să acceptăm să ne căsătorim cu noaptea-n cap, când nu se deschide încă nici la magazinele nonstop, sau deloc. Am ales, aşa cum istoria poate confirma, prima variantă.

Ca să revenim în zilele noastre, că prea mult preambul sau drumuri ocolite strică, săptămânile din urmă ce mi-am zis eu: hai să mai strâng nişte diplome pe-acasă, că poate-mi cer fetele vreo super-calificare ca să le iau de la grădiniţă, să le duc la gimnastică, să strâng jucăriile aruncate prin cadă şi de pe sub pat sau să şterg desenele rupestre cu creioane colorare, să le fac mâncare sau să le schimb pamperşii regresiei.

Am trecut prin multe, dar chiar inimaginabil de multe manevre şi drumuri în sus şi-n jos, la propriu, că facultatea aia e mai mult pe verticale construită, mai multe verticale, pe mai multe scări, care mai comunică, mai nu comunică între ele, că doar e de comunicare, de te crezi în vreun labirint eugen-ionescian: mai întâi să aflu ce acte sunt necesare pentru dosarul de eliberare a diplomei, că la telefonul de pe site nu răspunde nimeni niciodadă, apoi să plătesc taxa de diplomă, la secretariat era program 11-13, la serviciul diplome 13-15, la bibliotecă şi financiar să-mi semneze fişa de lichidare, la serviciul diplome cu toate actele, a, cum, mi-aţi adus copii simple, nu legalizate, fugi la notariat să fac copii legalizate după acte (asta chiar n-am înţeles-o, de ce trebuie legalizate? le-am dus chiar şi copia după buletin legalizată, să le ajungă), din nou la ei să depun dosarul acum complet şi să nu pierd ocazia să le povestesc cum am primit eu prin poştă diploma de la Budapesta fără să fac drumurile astea complet inutile, pentru că fireşte, CEU şi-a imaginat că dacă am absolvit masterul, da, vreau diploma acasă, nu ca ei, care probabil că îşi imaginaseră contrariul, dacă după aproape 5 ani diploma mea nu era "lucrată", cum s-au exprimat. Şi la vreo 2 săptămâni am putut să strig Ecce diploma!

Şi-am încălecat pe-o şa,
şi v-am spus povestea-aşa.

Comments

  1. Felicitari! Si pentru master, si pentru rabdare, dar mai ales pentru diploma!

    ReplyDelete
  2. respect! ceea ce nu se poate spune despre mine, tot mut disertatia de pe cuiul de vara pe cuiul de iarna de vreo 3 ani...

    ReplyDelete
  3. @ Anonim: merci.
    @ Andreea: Mulţumesc, eşti prea drăguţă!
    @ bp: Mulţumesc şi succes şi ţie! Abordarea frontală e cea mai bună în astfel de cazuri: nu mai amâna!

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone