Veni vidi audivi ... Diana Krall

Figură emblematică a Jazzuluui modern... vocea specială... maniera de interpretare.... peste 20 de ani experienţă... bla-bla-bla, le citiţi voi prin cronicile muzicale.

Ce vreau eu să zic e că aseară am auzit-o şi văzut-o (de la marea distanţă a biletelor de 100 de lei, dar mi-am apropiat-o totuşi cu binoclul) pe "ciufulita" de Diana Krall. (Că-şi tot aduna şi-şi aranja buclele rebele.)

Concertul n-a fost nici mai bun nici mai rău decât ne aşteptam. Poate la Bis aşteptam totuşi 2-3 piese, nu una singură, dar per ansamblu, a fost ok.

OK cred că a fost şi interacţiunea cu publicul, poveştile despre gemenii ei de 3 ani lăsaţi acasă, despre soţul poate la fel de celebru ca ea, sau despre familia de muzicieni din care provine. Eu, una, nu ştiam detaliile acestea.

Îmi place vocea ei, îmi plac (unele din) melodiile ei, mai puţin cele cu tentă pop, nu prea agreez influenţele pop atât de aclamate de unii cronicari muzicali, dar îmi plac mai ales piesele unde o dă pe "mâţe nebune după swing", cum zice un personaj din "Pisicile aristocrate" ale fetelor mele.

Iar în multe locuri improvizaţiile ei şi ale trupei au lăsat loc (bun) interpretărilor şi solo-urilor celorlalte instrumente: chitara, contrabasul şi bateria (care, am înţeles din aceleaşi cronici, iată şi aici o mostră, că sunt şi ei celebri, nu cunosc detalii).

Playlist parţial:
- Let's Fall In Love
- So Nice
- I've Grown Accostumed to His Face
- Walk on By
- Quiet Nights
- Cheek to Cheek

[Credit foto: Anita Vizireanu, Mediafax Foto]