Teama de zbor, teama de traduceri

Cititul e bun. Aşa am auzit, toată lumea (bună) vorbeşte despre asta. Partea proastă cu cărţile însă este că, unele cel puţin, nu zic că toate, sunt traduse prost şi/sau scapă ochiului redactorului (if any…) lucruri care fac ca rezultatul final să te ducă cu gândul la o compunere de clasa a IV-a, pe stil vechi, lasă Google Translate, pe stil nou.

Se ia, de-un par examplă, cartea apărută la Editura Trei (da, mă ştiţi fan al acestei edituri, dar le văd şi paiele din ochi) sub semnătura Erica Jong şi numele românesc “Teama de zbor”. O scriitoare made in USA, anii nebunii ai Happy-hippy, Europa, infidelitate… poezie, nu vă povestesc acţiunea, pentru că n-are niciun farmec să n-o descoperiţi singuri. Trec la partea despre care fac vorbire: forma. Sau cum poate o traducere-redactare deficitară să transforme într-un supliciu lectura unei cărţi altfel interesante.

Se zice dintru început aşa: traducere din engleză şi note de Monica Vlad. Redactor: Domnica Drumea. Corectură: Rodica Petcu, Eugenia Ursu. Da’ io stau şi mă întreb, la finalul lecturii: chiar a trecut textul englezesc prin 4 perechi de ochi?

În primul rand, personajul principal al romanului scris la persoana întâi este o scriitoare, o poetesă, mai precis. Astfel că m-aş fi aşteptat să găsesc un limbaj poetic, presărat cu metafore, pe ici pe colo, sunt sigură că în versiunea originală în engleză aşa este! În schimb, este un limbaj facil, simplist chiar.

În al doilea rând, mai scapă ochiului redactorului şi alte mici-mari erori, e firesc ca în goana traducerii probabil să se mai fi scăpat una-alta. Îmi pare rău că nu le-am notat pe măsură ce parcurgeam textul, însă nu am nervi să iau cartea de la capăt ca să (re)fac munca unui redactor sau corector leneş, foarte ocupat sau cu un dead-line strâns.

În al treilea rând, să luăm notele de subsol – ele sunt mai uşor de urmărit acum, la a doua lectură:

1. Dacă traducătorul semnează şi pentru note, de ce s-a simţit nevoia de a marca altele diferit, sub specificarea: nota redacţiei? Pentru cititorul (oarecum) avizat, e ca o palmă peste faţa celui (celei, în cazul de faţă) care pare că nu şi-a făcut treaba pe de-a-ntregul. (Ştiu că se pracrică şi la alte edituri procedeul, ca să se ştie care note au fost adăugate prin munca asiduă a vreunui redactor, după traducător.
2. Note incorecte: La pagina 23 aflăm că „IQ” din text, este prescurtare (fiţi atenţi!) pentru "Intelligence Coefficient – Coeficient de Inteligenţă". Eu ştiu că IQ, aşa cum fireşte că ştie orice cititor (Atenţie, Editura Trei, vă insultaţi cititorii dacă presupuneţi că n-ar şti asta!), vine de la  Intelligence Quotient, care, da, este coeficient de inteligenţă. Aşa, arată ca un Curat „Furculition!
3. Notele nu sunt consistente, încep cu zel note de genul „Columbia University” pentru „Columbia” din text, pentru ca alte câteva zeci de pagini mai departe să nu mai găsim note deloc, nici pentru lucruri care poate ar merita o explicaţie cât de cât...

Însă ceea ce a pus capac, ce m-a făcut să las efectiv cartea deoparte, ca să-mi revin, a fost acest rând de la pagina 406: “Libertatea e doar alt cuvânt pentru a nu avea nimic de pierdut – corect?” Exact aşa scria în carte, vă jur! Eu am sărit ca arsă:
- Nu, nu e corect deloc! Dacă tot sunteţi aşa de scrupuloşi cu lămuririle, explicaţi puţin aici de “Freedom is just another word for nothing else to loose” al lui Janis Joplin. Şi mai ales, în primul rând, redaţi frumos în limba română, o zicere de căpătâi a curentului hipiot! Şi nu numai!
Să vă propun câteva variante (ca să nu ziceţi că doar critic):
"Eşti liber atunci când n-ai nimic de pierdut", sau “Libertatea este definiţia unei vieţi fără oprelişti” sau: „Libertate se numeşte atunci când nu mai e nimic de pierdut“ sau: „Liberi sunt cei care nu au nimic de pierdut“, sau: „Libertatea e a celor care n-au nimic de pierdut”, sau sau multe alte variante, mai literare.

Sper să fi fost doar o scăpare a Editurii. Căci, altfel - Errare humanum est, perseverare diabolicum!