Odiseea tendonului ahilean s-a terminat aseară, 3 mai, cu scoaterea gipsului. De fapt, pentru corectitudinea faptelor, gipsul a fost extras de cu seara acasă, iar medicul doar a consultat ieri tendonul ex-fracturat. Nu mică i-a fost mirarea că s-a vindecat aşa de repede! Eu sunt ferm convinsă că tratamentul homeopat a fost cel mai de folos aici, precum şi liniştea suferindului, calmul ca atunci când ai mai trecut prin asta şi ştii la ce să te aştepţi.
Şi, fireşte, grija neţărmurită pe care i-a aplicat-o tânăra soţie în toată această lună de convalescenţă! (zice ea, fără modestie). Încet-încet, reîncepe să se mişte vertical, merge din nou la serviciu - adică îl duc eu cu maşina, căci la condus încă nu are voie. Şi peste vreo lună poate începe şi recuperarea prin fizioterapie.
No comments:
Post a Comment