După 20 de ani (part 2)

Spuneam că anul ăsta sunt 20 de ani de la terminarea liceului.

Iubiţi după care să suspin nu cred să întâlnesc la reuniunea asta, pentru că ăia erau în anii mai mari, nu mă uitam la "mucoşi" de vârsta mea (mai cu seamă că generaţia mea sunt născuţi în 1976, iar eu eram în 1975, deci colegii mei erau de fapt mai mici decât mine). Dar ce-or mai face colegii şi colegele?

Oare "Savanta" o fi aflat că îi ziceam aşa? Că acele delicioase batoane pe care ne prefăceam că le mestecăm, oferindu-i şi ei şi în final dându-i-le cu totul, nu proveneau din achizitiile noastre si din marea si netarmurita noastra grija colegiala, ci le gasisem si noi prin banca uitate cine ştie de cât timp? Doamne, mi-e rusine sa concluzionez ca, deci, am facut parte din acel fenomen despre care se face atata tapaj astazi, bullying, hartuirea, ba mai mult chiar, am fost dintre cei care hartuiau! Dar numai pe aceasta colega. Despre care, ce imi mai amintesc? N-am citit niciodată până atunci comentarii la limba română mai... exhaustive, mai alambicate şi mai pline de neologisme ca ale ei (şi ţineţi cont că şi eu fusesem dusă pe la Olimpiade de română mereu până atunci!) - dar nici mai anti-ortografice, abia dacă reuşeam să îi înţeleg scrisul. De parcă nu reuşea să pună mai repede pe hârtie (a se citi - pe vreo 30 de pagini) teza la limba română! La celelalte materii abia dacă reuşea să treacă, dar când te plimba prin sincretismul lui Eminescu şi puterea de persuasiune a lui Alexandru Lăpuşneanu, rămâneai gură cască, ce mai! Ce s-o fi ales de ea, ma intreb?

Dintre cei vreo 3 coelgi baieti ai nostri, cu 1 am pastrat (oarecum, sporadic) legatura, prin perspectiva faptului ca fuseseram colegi si de scoala generala, iar cu acei colegi, poate si pentru ca locuiam in aceeasi zonam, am tinut mai aproape. El insa, acest coleg, a fost nevoit sa se mute din liceu prin clasa a XII-a pentru ca exista riscul sa nu-l bage in BAC din cauza absentelor. Mutandu-se, insa, la alt liceu, a luat cu el situatia scolara, insa nu a luat si absentele - asta e o alta strambatate a sistemului asta de invatamant, dar nu ma voi opri acum asupra acestui aspect.

Cu alt coleg m-am revazut in prima zi de scoala anul acesta in curtea scolii din cartier, unde-si ducea copilul in clasa pregatitoare. A mai fost unul - blond si mic de statura, despre care imi amintesc doar ca era foarte discret, si la ore, si in viata privata, nici nu cred ca am schimbat mai mult de 2-3 vorbe in 4 ani de liceu. Chiar mai putine decat am schimbat cu al 4-lea (si ultimul!) coleg baiat din clasa, care a venit la noi printr-a XI-a sau a XII-a. Imi amintesc doar ca era foarte inalt si slab, avand un mod "aparte" de a executa saritura la lada la ora de sport - un mod extrem de hilar, fireste.

(to be continued)

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone