Dupa 20 de ani (part 3)

Ani de liceu cand la mate dai de greu...

In clasa a noua nu-mi amintesc ce profesor de matematica "am primit" (paranteza: chiar asa, azi ne deranjeaza ca ai nostri copii, la clasa C sau D sau E, dupa scoala si dupa caz, nu primesc cei mai buni profesori, ca deh, nu mai ajung, abia au pentru A si eventual B, drept pentru care ne "ocupam" noi sa ne punem pilele in miscare ca sa rezolvam situatia; eu am fost in liceu la L, how does it sound? si nu-mi amintesc sa se fi agitat mama prea tare pentru asta, si nu din lipsa de interes fata de mine, ci din lipsa unui astfel de gand, privind astfel de practici neortodoxe!). Chiar mi-ar folosi un mic refresh memory, caci nu m-a marcat in niciun fel profesorul/profesoara dintr-a 9-a de nu-mi amintesc nimic de el/ea.

Dar in clasa a 10-a am avut ca profesor de matematica un... astrolog, numerolog, nici nu prea stiu cum sa-l numesc. Ii stiti, sunt pline studiourile de televiziune in ziua de azi de experti d-astia care-si dau cu presupusul dupa ce au dat in bobi. Ma rog, poate ca ma pripesc cu concluziile. Ideea este ca nu-mi amintesc deloc de matematica la ora de matematica, in schimb imi amintesc de astrograme, scheme astrale, numere care ne ghideaza viata, numere norocoase... si altele de felul asta. Omu' ne cam facea pe plac, ca erau vreo 2-3 fete mai cu tupeu - si cu ceva probleme de cautat in bobi solutii la ele, si ii cereau mereu omului sa le zica, cum e, le cade ala de inima neagra la pat la drum de seara sau nu? Ma rog, exagerez un pic, el era foarte serios in ceea ce ne spunea, dar eu nu prea gustam orele astea de... matematica, care mi se parea ca n-au nimic de-a face cu matematica.

Am fost foarte fericita insa cand in clasa a 11-a a venit o profa... traznet! Tanara, ceva peste 25 de ani, mignona, cu niste haine din reviste pe ea. Sa ne amintim, actiunea se petrece in anii mei de liceu 1990-1994, cand nici in consignatii nu se gasea nici pe sfert din ce e acum prin mall-uri! Inca la loc de cinste erau blugii WamPum cumparati de la bisnitarii care-i aduceau din Turcia si-i vindeau la targul din Colentina.
Insa doamna Luana Cojocaru (na, ca i-am retinut chiar si numele!) era super! Imbracata bine, nu venea 2 zile consecutive imbracata la fel (si de fapt, cred ca nu repeta in aceeasi saptamana sau chiar 2 saptamani aceeasi toaleta), si pentru noi, fetele, dadea foarte bine chestia asta! Ne dadea o idee despre self-esteem.
In plus, era bine pregatita profesional mereu la ore - nu cred ca a fost intrebare la care sa nu stie sa ne raspunda. Venea cu placere la scoala si ne placea de ea si, implicit, si materia. Aveam un singur "Of" la ora ei, si eu si buna mea prietena L.: nu dadea nota 10! Avea acest principiu dupa care, pentru ca eram la Uman, nota maxima pe care puteam sa o primim daca stiam foarte bine, scriam tot in teza, etc, era 8. Pentru 10 trebuia sa fim la Real. Oricat am negociat cu ea chestia asta si oricate argumente i-am adus, nu am reusit sa o convingem sa ne dea mai mult de 8.

Si asa am intrat la BAC la mate. Una rece, una calda. La Romana, desi eram clasa de Filologie, eram cam slab pregatiti, pe cand la Mate, desi eram clasa de Filologie, nu am avut niciun fel de emotii.

Nota: scuzati lipsa diacriticelor. Stiu ca poate pe unii nu ii deranjeaza, dar pe mine ma deranjeaza! Lipsa diacriticelor romanesti, decat in propozitii afirmative, virgula intre subiect si predicat (si alte cateva ... "licente poetice" din astea) le consider o jignire la adresa limbii romane! Insa scriu de pe un calculator de inginer, care nu are diacritice.

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone