Despre "Explozii în Stockholm"

sursa foto
Explozii în Stockholm al Lizei Marklund este al doilea roman din Seria Neagră de la Editura Trei, apărut împreună cu Gazeta Sporturilor (paranteză: nu căutaţi comentariul meu la primul din serie, pentru că nu l-am scris. Încă.). Aflu de pe copertă că autoarea este cunoscută în peste 30 de ţări şi că romanul acesta este primul din seria Annika Bengtzon. Cartea e o dovadă în plus că mobilierul, lămpile şi decoraţiunile din Ikea pot să împrumute numele lor cartierelor capitalei suedeze. Sau invers.

Personajul Annika este ziaristă la un tabloid din Stockholm - dar tabloid adevărat, "corect", aş spune. Annika este şefa departamentului de investigaţii de la tabloidul respectiv, calitate din care conduce şi ea ancheta ei, paralelă cu a poliţiei. Începe să răscolească trecutul ca să-şi documenteze teoria conform căreia crimele petrecute înaintea Crăciunului nu reprezintă atacuri teroriste împotriva organizării jocurilor olimpice, cum cred alţii.
Deci avem un prim palier - intriga poliţistă, întreţesută cu intrigile din redacţia cotidianului - apropos, mi-a plăcut "să trag cu ochiul" în redacţie, să văd cum se făcea înainte şi acolo presă de cotidian! Dar chiar şi ei se pregăteau, aflu din roman, pentru "schimbările" ce aveau să vie, şi la care suntem martori în zilele noastre, schimbări de orientare, de Internetizare...

Al doilea palier este viaţa de familie a Annikăi, o femeie normală cu o căsnicie normală şi doi copii. Aţi fi crezut că suedezii şi suedezele au trăiri diferite de ale noastre? Aş! Şi copiii lor vor să participe la prepararea mâncărurilor în bucătărie, cu tot cu mizeria ce rămâne în urma lor, şi ei se bucură să stea cu mama mai mult decât să stea la "day care", şi ei găsesc cadourile de la Moş Crăciun ascunse în debara... Totul e atât de uman, că dacă autoarea n-ar pomeni despre meniurile casnice cu friptură de elan la tigaie, jambon glasat sau chiftele suedeze (pe care le ştim cu toţii tot de la Ikea), mai că aş zice că povesteşte despre familia mea!

Iar al treilea palier, sau al treilea lucru despre care vreau să spun două vorbe, este însăşi întreţeserea, compoziţia romanului în sine. Scriitura are o structură "smart", este simetric încadrată de un Prolog şi un Epilog şi împărţită în 7 părţi, corespunzând celor 7 zile de dinaintea Crăciunului, începând cu 18 decembrie. Fiecare din aceste părţi e prefaţată de o parte mai scurtă, părţi care poartă, respectiv, denumirile: Viaţa, Iubirea, Umanitatea, Fericirea, Minciuna, Răul, Moartea - despre care aflăm abia la final ce-i cu ele, şi e foarte bine că nu se strică suspansul. Structura romanului este măiestrit alcătuită, deşi poate tocmai de aceea puţin artificial.

(Paranteză - chiar am de mult timp o curiozitate personală legată de existenţa sau nu a unor facultăţi, cursuri, masterate, cursuri de scurtă durată etc de Creative Writing. Fantezia mea a creat o astfel de instituţie de studii superioare, unde poţi să înveţi să scrii. Îmi imaginez un fel de opţiune la începutul cursurilor - scriere de nuvele 3 credite, de romane 4 credite, anul I texte pentru blog, anul doi piese de teatru, anul trei romane suedeze poliţiste... Glumesc, dar înţeegeţi la ce mă refer.)

Pe prima copertă citesc: Aţi prins gustul romanului poliţist suedez? Aceeaşi atmosferă nordică, dar o nouă eroină: Annika Bengtzon. Ca să răspund la întrebare, Da, am prins gustul romanului poliţist suedez. Şi nu numai suedez, romanul poliţist nordic, seria neagră şi "related". Ştiu că "e la modă", dar spre deosebire de moda vestimentară, moda literară nu mă deranjează s-o urmez.

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone