Jurnal Ahilean, Baschetul

De fapt, prima zi a fost cea în care s-a petrecut ruptura de tendon la piciorul drept: marţi, în urmă cu o săptămână. Zi de baschet, îmi spunea mie reminderul de la telefonul mobil. Nu eu joc baschet, ci soţul, dar trebuie să-i amintesc dimineaţa şi să-i pregătesc "ghiozdanul" (ca unui mic şcolar, nu?) ca să nu îl uite acasă. Că s-a mai întâmplat.

Şi merge la baschet doar de câteva săptămâni, poate a fost de vreo 4-5 ori, după o pauză de şase ani jumate.

Credit foto

Atunci, în toamna 2004, şi-a şi rupt tendonul lui Ahile la piciorul stâng, pentru că atunci nu s-a încălzit suficient înaintea jocului, iar piciorul i-a cedat. Făcuse şi atunci o pauză de vreo două luni înainte de a-şi contacta foştii colegi de baschet, când ne-am întors de la Budapesta, unde a jucat vreme de cinci ani în campionatul Ungariei.

Concluzia mea atunci, la acel meci din august 2004, a fost că nici baschet nu mai poţi juca în România ca în Ungaria! :)