Jurnal Achilean - ziua întâi

Joi, 7 aprilie 2011
7.30 Sună ceasul deşteptarea. Îl opresc şi dau să adorm la loc. În cap încep să mi se înfiripe însă gânduri pizmaşe de responsabilitate. Realizez încet-încet, pe măsură ce părăsesc starea de somn şi intru în starea de treaz, că ziua precedentă nu a fost doar un coşmar. Mă întorc şi am confirmarea: pe două perne la celălalt capăt al patului se lăfăie gipsul lui Cosmin.
Mă dau jos din pat şi încep: hai, fetele, scularea! Le îmbrac şi le duc la grădiniţă.
8.45 Întoarcerea acasă. Îi pregătesc soţului micul dejun şi i-l servesc pe canapea în sufragerie. Acolo poate să stea cu piciorul gipsat întins pe o scăriţă de la Ikea, peste care am aşezat şi o pernă. Mănânc şi eu ceva. Beau o cafea grecească cu lapte.
11.00 În sfârşit, mă mobilizez să plec la piaţă. Cumpărături curente, plus, ca de obicei când trec prin hala Obor şi mă fascinează grămezile de peşte, iau şi peşte. Mă fascinează papilo-gustativ, căci îmi place la nebunie peştele, cum dovadă stau şi cele două incursiuni - culinare, mai mult decât altfel - de câte o săptămână în Deltă - despre care, de altfel, am scris pe aici. Aleg până la urmă păstrăv - deşi oferta mai cuprindea omniprezentul crap, atât românesc cât şi chinezesc, şalău, ştiucă, şi mai ales era plin de scrumbie ameţitor de bună, însă mi-a fost teamă că nu ştiu s-o gătesc (paranteză: am găsit apoi acasă reţete gârlă! se face bine-merci la cuptor cu legume, aşa că am s-o încerc cât de curând).
13.00 Revin acasă, pun legumele şi fructele la loc, pregătesc prânzul soţului şi-al meu. Am ajuns la concluzia că ar fi cazul să încercăm un regim hipo-glicemic, o versiune Montignac adaptată la rezistenţa noastră, aşa că pun un piept de pui la grătar, fac o salată şi mă aşez să-mi trag sufletul.
16.00 Iau fetele de la grădiniţă şi mergem la bazin. Roxana de la 17.30 la avansaţi, Ilinca de la 18.30 la începători. E prima oară când am încercat varianta asta, cu ele în grupe diferite, dar probabil că e mai bine pentru ele şi nu mi se pare mai greu. Mai întâi că le pot dezbrăca, îmbrăca şi uscat părul mai uşor pe câte una; apoi că s-a făcut mai cald un pic, adică încă nu e tocmai pe gustul meu, dar orişicât, de o plimbare a Roxanei cu noile role pe aleile de lângă clubul de înot tot e.
20.00 Ajungem acasă. Pun peştele cu legume la cuptor şi mă întreţin cu pus la loc diverse. Mâncăm, citesc poveste, pupici de noapte bună.
22.00 - Îi fac injecţia soţului - nu, nu e prima oară în viaţa mea, i-am mai făcut şi aseară una! E un anti-coagulant (scump ca naiba, dacă mă întrebaţi pe mine!)
22.30 - Nu zăbovesc mai mult trează că mai e şi mâine o zi. Azi a fost doar prima dintr-un şir... de multe altele. Citesc câteva pagini în pat şi gata, noapte bună!