Verba volant...

"If a man says something in the forest and no woman hears him, is he still wrong?"

Vorba asta (de duh) mi-a servit de status pe messenger în ultimele zile.
Am primit şi răspunsuri de genul:
- why is he to be wrong at all?
- YES!!! he is ALWAYS wrong!
sau a fost preluat şi de alţi prieteni.

Dar oricât mi-ar plăcea să mă dau înţeleaptă, vorba nu-mi aparţine. Am preluat-o dintr-o serie de mai multe păreri, raţionamente şi concluzii dintr-un discurs al lui Ken Robinson la TED. El spune aici că "School Kills Creativity".

Am fost fascinată de omul ăsta, de "common sense"-ul spuselor lui, pe lângă un extrem de fin simţ al umorului. Da, şi presentation skills, fireşte. Chiar m-am amuzat în timpul prezentării.

De exemplu, gluma cu fetiţa care desena în timpul orei, profesorul o întreabă:
- Ce desenezi?
- Îl desenez pe Dumnezeu.
- Dar nimeni nu ştie cum arată Dumnezeu.
- Vor şti într-un minut, doar să termin eu desenul!

Ken Robinson spune, printre altele:
- If you're not prepared to be wrong, you will not have a chance to be creative.
- We are not educated into creativity, we are educated OUT of it!
- De ce să fie matematica mai importantă decât dansul? Cu toţii avem corpuri... De ce să ne ocupăm mai mult de cap decât de corp? Corpul, ca formă de transport pentru cap (despre profesorii universitari e vorba, dar se aplică doar la şcolile din Occident, după părerea mea)

Ken Robinson mai povesteşte despre o fetiţă foarte agitată, hiperactivă, în ziua de azi probabil că ar fi fost diagnosticată cu ADHD, dar pe vremea aia "încă nu se inventase". Au fost chemaţi părinţii ei la şcoală, fetiţa a fost lăsată singură într-o cameră şi părinţii s-au retras cu directorul să dezbată, după ce în prealabil se plânseseră, profesori, director, medicul, părinţii, de faţă cu fetiţa, de cât de hiperactivă este şi cum îi deranjează pe toţi la ore. Au observat-o pe furiş ce făcea singură în acea cameră. Ea a pornit radioul şi a început să danseze, fără să se sinchisească prea tare de tot ce vorbiseră adulţii despre ea. Iar directorul scolii, un om excepţional, după părerea mea, le-a spus părinţilor:
- Copilul vostru nu este bolnav, este o dansatoare! Îi trebuie doar un profesor de dans!
Altcineva în locul lui ar fi "educat" acel copil până ar fi devenit un copil obişnuit. În ziua de azi, fetiţa respectivă este o mare balerină, regizoare de spectacole de balet, dansatoare recunoscută la nivel mondial. Datorită unui director care a văzut în ea altceva decât toţi ceilalţi!
Este nevoie de astfel de "directori" care să descopere talentele din copiii noştri! Cu tot respectul, învăţământul public nu face asta!

Dar mai bine vă las cu video-ul respectiv. Mai sunt şi altele, dacă doriţi să "aprofundaţi".