Tu cu cine faci Trezorering?

sursa foto

Doamna cu Firma aştepta nişte bani în contul de trezorerie, dar i s-a comunicat telefonic că nu e bun contul, bugetul instituţiei de stat care urma să vireze banii nu putea vira într-un astfel de cont de trezorerie, nu era bun ...XXX, trebuia unul cu ...0XX. Aşa că doamna mulţumi frumos pentru lămuriri şi-şi notă conştiincioasă ce avea de făcut pentru a remedia situaţia.

- Contul pulii!, izbucni ea, deloc ortodox, după ce închise telefonul mobil. Ăştia de la trezorerie au câte un fel de cont pentru fiecare tip de operaţiune, cre' că au câte un tip de cont pentru fiecare tip de om, nu ştiu! Başca că nu poţi să faci nimic online, nu poţi nici măcar să vizualizezi dacă a avut loc vreo operaţiune! Pentru orice porcărie trebuie să mergi la ei la sediu!

Zis şi făcut. Era deja ora 13.00, îi mai luă vreo 5 minute să se îmbrace, cu fustă, geantă de piele şi ochelari de soare, nu cu blugi şi geantă de cârpă, cum îi e obiceiul - şi alte 10 minute ca să facă copii după 100 de acte pe care îşi amintea că i le ceruseră şi la deschiderea primului cont, şi pentru care trebuise să facă vreo 4 drumuri, că nu era să găsească pe Internet toate informaţiile! De fapt, chiar găsise multe informaţii foarte utile pe un forum cu de toate, dar nu se preciza acolo şi că dacă Doamna a deschis Firma înaintea căsătoriei, cu ocazia căreia şi-a schimbat numele după al soţului, trebuie să dovedească chiar şi la Trezorerie, la deschiderea unui cont, că este una şi aceeaşi persoană!

Whatever... La 13.15, Doamna o porneşte spre sediul Trezorerie, ştiind ea, tot de pe net, că e deschis pentru public până la ora 16.00. Da' de unde! Socoteala de pe net nu corespunde cu cea de la Trezorerie.

Zâmbitoare, la ghişeu:
- Christos a înviat! (în traducere, în sinea ei: hai să vă dezarmez cu un zâmbet, poate mai lăsaţi baltă acreala).
- Cu cine lucraţi? - întreabă funcţionara, doritoare să arunce pisica moartă în curtea vecinei de la ghişeul de alături.
- Cu dumneavoastră!, zise Doamna, lăţindu-şi zâmbetul pe faţă până simţi că i se întinde pielea spre urechi.
Dacă vede că n-are încotro, funcţionara de la ghişeu ascultă explicaţiile, scoate de câteva ori autosuficientă câte un: "Păi trebuia să-mi spuneţi ce fel de cont vreţi!" sau "Păi dacă nu ştiţi nici dvs. ce cont vă trebuie?!"

În fine, încărcată cu un teanc de formulare de completat, Doamna porneşte spre masa din faţa ghişeelor. Începe să scrie rapid un formular de cerere de deschidere de cont, apoi îl mai scrie o dată, căci trebuie totul în dublu exemplar, apoi scrie o delegare de persoană, apoi un specimen de semnătură, başca o cerere scrisă de mână în care să specifice exact ce fel de cont doreşte să i se deschidă de data asta.
Dar nu apucă să scrie mai mult de 3-4 pagini, că auzi o bătaie cu inelul în geam. Ridică privirea şi - ce să vezi? Funcţionara din spatele ghişeului şi al geamului aferent îi făcea semne disperate că trebuie să se grăbească pentru că ... s-a terminat programul!

Doamna scoase un oftat gen:
- Oooohhh, my Goood!!! Chiar nu vă e ruşine? După ce că mă puneţi să scriu 100 de hârţoage, după ce frecaţi Solitaire-ul toată dimineaţa, la 13.30 s-a terminat programul??? Ca să vezi!
Dar numai în sinea ei. Pe faţă îi apăru un nou zâmbet larg.
Termină de scris ilizibil şi restul birocraţiei, veni cu toate la ghişeu, primi "scatoalca" privind terminarea programului, şi de data asta spune cu voce tare:

sursa foto

- Dacă puteam să le completez online, nu veneam deloc!
Dar pesemne că zâmbitul îşi făcu efectul, căci funcţionara o lăsă în pace, ba chiar o chemă după numai 2 zile ca să-i dea numărul de cont!

În fine, funcţionara încheie dosarul şi o trimise pe Doamnă cu el la Registratură. Unde dădu cu ochii de altă acritură funcţionară, care îşi aruncă şi ea ostentativ privirea spre ceasul ce indica deja programul terminat. Doamna îi zâmbi şi ei larg, regretă că nu-şi lubrifiase puţin faţa, ca să nu-i crape de la atâtea zâmbete, şi-i ură:

 - O zi frumoasă!