10 ani

Azi noapte am avut un vis (real).
Se făcea că eram acolo, în şedinţă de redacţie, toţi. Toţi cei care am început proiectul eWEEK România. Aşa cum arătam şi cum gândeam atunci, în acel aprilie 2001.

Eram 4 redactori, un fotograf şi un SGR (secretar general de redacţie). Şi în afară de SGR, toţi ceilalţi erau băieţi. Mai erau şi câţiva oameni la publicitate, dar pe vremea aceea, idealiştii de noi nu vroiam "să ne amestecăm cu vânzările".

Mă simţeam foarte onorată să fac parte din acea echipă! Până-n ziua de azi, cu toate eşecurile şi, mai ales, transformările din presă, în general, şi din cea scrisă, în special, nu regret nicio clipă că în aprilie 2001 am părăsit Grupul de Presă Bursa pentru o revistă nou-înfiinţată, fără nicio garanţie de succes. Nu numai că eram singura fată, dar eram, după redactorul şef, prima persoană chemată să se alăture proiectului. Apoi au venit şi ceilalţi şi, cam într-o lună, aveam planul editorial, numele publicaţiei, motto-ul care avea să ne călăuzească, primele articole, primele interviuri, primele fotografii...

Au fost câţiva ani frumoşi, de care îmi amintesc cu drag acum, când în acest aprilie 2011, constat că au trecut 10 ani de la acea primă şedinţă de redacţie pe care am visat-o azi-noapte! Au fost ani de învăţătură "hands-on", de greşeli, de eşecuri, dar şi de bucurii, de teren, de sute de interviuri, conferinţe de presă, articole, delegaţii... Am trecut milimetric pe lângă câştigarea premiului pentru jurnalism IT oferit de Clubul Român de Presă, fiind unul din cei 2 nominalizaţi (celălalt a câştigat), dar doi dintre colegi l-au şi câştigat în ediţii anterioare.

Am cunoscut oameni de toate felurile, am fost fericită să învăţ lucruri noi de la unii, frustrată să nu pot sau să nu ştiu comunica cu alţii, bucuroasă să-i descopăr "mai umani" decât maşinile IT sau afacerile despre care îmi povesteau, despre care scriam... Directori de companii, antreprenori de succes, parlamentari, primari, inventatori, studenţi... Tot felul de persoane şi personalităţi. Într-o vreme ni se spunea "revista cu bărbaţi urâţi pe copertă", scriam la o revistă "anti-fotogenică". Şi asta pentru că majoritatea subiectelor veneau din domeniul IT, foarte puţin populat, pe vremea aceea, cel puţin, de femei frumoase, şi cu mare prezenţă de "bărbaţi urâţi", genul ex-geeks :)

eWEEK România nu mai există astăzi, la un deceniu de la înfiinţare. Nu mai există multe alte publicaţii, piaţa s-a schimbat. Istoria s-a schimbat.
Echipa revistei s-au schimbat. Cei care erau tineri şi neliniştiţi, azi sunt căsătoriţi, unii s-au căsătorit şi au şi divorţat, alţii au copii, unii au afacerile lor...

Iar eu constat acum, nostalgic, că începem să socotim lucrurile în decenii de când au avut loc.