Gulyas leves a la Raday utca

La Budapesta, una din mâncărurile la ordinea zilei, una dintre marile mele preferate era Gulyas leves. După ce am încercat felul cu pricina în mai multe locuri, am învăţat repede unde se mănâncă cel mai bun, pe gustul nostru: la "scoţi", cum îi spuneam noi. Era un restaurant, culmea, cu nume scoţian, dar cu bucătărie internaţională şi, fireşte, şi ungureşti, precum şi cu "sor" (bere) de diverse şi bune feluri. Locul se găsea pe Raday Utca, o stradă pietonală foarte aproape de mai vestita şi turistica Vaci Utca.

În cartea de "Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti" pe care am primit-o cu ani în urmă cu autograful autorului Radu Anton Roman mâncarea despre care fac vorbire se numeşte la pagina 618 "Gulaş de Mureş". Reţeta aceasta stă la baza celei ce vă voi relata mai jos, şi pe care am pregătit-o astăzi. Însă reţeta originală a suferit aromatice influenţe dictate de memoria Raday-utca-ească.

Ingrediente:
500-600 grame de carne (sau chiar până la 1 kg, dacă vă place "mai cărnoasă")
2-3 morcovi
3 cepe
1 ţelină
1 ardei gras
1,5 kg de cartofi - şi din cei roşii, şi din cei albi: cei roşii rămân tari şi-n farfurie, cei albi dau consistenţă zemei
1 căpăţână usturoi
2 ouă
1 ceaşcă de făină
1 lingură pastă de tomate
ardei iute, sare, piper, chimen (dacă doriţi), boia de ardei dulce
Radu Anton Roman spune şi de 500 grame ciuperci, dar eu până acum am făcut fără ciuperci

- Am luat carnea de vită - mai precis, cubuleţe de mânzat - şi am spălat-o, curăţat de pieliţe şi pus la fiert. În funcţie de vită, carnea fierbe mai uşor sau mai greu, dar oricum lasă multă mizerie care trebuie spumuită.
- Am curăţat morcov, albitură, ţelină, ceapă, ardei gras şi le-am tocat mărunt. Dacă vreţi, puteţi să le daţi şi pe răzătoare. Le-am înnăbuşit în ulei, am pus apoi boia de ardei dulce şi 1 lingură pastă de tomate diluată în 2-3 linguri de apă. Apoi am pus cubuleţele de carne care au fiert pe jumătate şi apa (acum curată, spumuită) în care a fiert. Şi se lasă să fiarbă molcomit, acoperită cu capac.
- Separat se frământă găluşcuţe din făină, ouă şi apă. (nu prea tari - eu azi le-am greşit un pic cam tari, m-am pus pe frământat ca pentru plăcinte, nu ştiu ce-a fost în capul meu!) Se face ca o cocă de tăiţei de casă.
- În oală se pune sare şi chimen (opţional) şi când carnea e fiartă, găluşcuţele rupte din aluat şi cartofii. Se mai completează cu apă dacă a scăzut.
- La sfârşit puteţi pune ciuperci dacă doriţi (eu nu pun), usturoi tocat mărunt, piper, ardei iute - totul după gust, mai iute sau mai puţin iute, cum vă place. Şi eu am mai pus 1 linguriţă de condiment la plic, din comerţ, care se numeşte chiar aşa: Gulaş. Apoi pătrunjel verde tăiat şi... gata!

Merge de minune cu un vin alb. R.A.R. recomandă Pinot Gris sau Pinot Blanc.
La "scoţi" venea servită cu o felie de ardei roşu capia, dar iute, pe marginea farfuriei, iar gulyas-ul era aşa de iute că îl stingeam repede repejor cu nişte bere cehească, Pilsener Urquel sau Staropramen.

Versiunea mea de azi a ieşit şi ea destul de iute. Întrebarea e: unde găsesc eu Staropramen în Bucureşti?

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone